Larisa Miculeț, originară din Republica Moldova, de profesie diplomat și jurist are un deosebit respect pentru tradițiile americane în special de Ziua Taților – „Father’s Day” , care este celebrată în fiecare an în cea de-a a treia duminică a lunii iunie, informează CURENTUL.

Pe o rețea de socializare, Larisa Miculeț a relatat în ce constă această sărbătoare și cum este celebrate în Statele Unite ale Americii.

„Astăzi, în a treia duminică din luna  iunie, în SUA, UE este consemnat “Father’s Day”. Tații, buneii, tații vitregi și chiar socrii sunt omagiați într-o manieră decentă, dar, cu mult suflet. Televiziunile difuzează istorii despre tații unor personalități remarcabile care i-au inspirat, motivat și ghidat în copilărie. Familiile se adună la un “get-together”, adesea la un frigărui la natură sau în grădina casei în Onoarea Tatei. Copiii din diferite colțuri ale țării sau chiar lumii își exprimă la telefon recunoştinţa sa, sau trimit un cadou simbolic cu sens profund și dragoste. Mie personal o atare atitudine față de Tați, aceste valori înrădăcinate în societatea americană îmi trezesc admirație și respect”.

Larisa Miculeț a felicitat toți Tații din Republica Moldova, chiar dacă această sărbătoare nu este celebrată și la noi în țară.  “Cunosc la fel și printre prietenii, rude, colegii din Moldova mulți Tați, care constituie acel fundament de nezdruncinat, pe care este clădită o familie puternică și care sînt devotați copiilor săi pînă la ultima suflare. Chiar dacă la noi acasă încă nu a prins rădăcini această tradiție, mie, în această Duminică minunată, îmi face o deosebită plăcere să transmit un gând bun tuturor Taților din Moldova. În special acelor prieteni, care au respectul meu profund pentru calitățile sale de părinte”.

În această ordine de idei, Larisa Miculeț a povestit cum și-a pierdut tatăl  cu 50 de ani în urmă și cât de mult îi simte lipsa.

“Adevărat se spune că atunci cînd ești chemat la Dumnezeu contează doar cum ai ajutat un copil, precum și că fiecare copil, venit pe această lume din voia lui Dumnezeu, trebuie să cunoască bucuria de a fi ridicat în brațe de tata măcar odată. Acei care acum îl aveți pe tata în viață apreciați și bucurați-vă de fiecare minut petrecut împreună. Eu sunt compleşită de emoţii în această zi pentru că pe 23 iunie vor fi 50 de ani de când, în urma unei tragedii imense, l-am pierdut pe tata la 37 de ani. Doamne, copil fiind, chiar în ziua înmormântării, care a coincis cu balul de absolvire a surorii mele, am intrebat-o pe biata mamă, revășită de durerea pierderii a celui mai drag om “ cui voi zice tata în continuare?” Apoi am așteptat în taină ca tata „de acolo” să-mi scrie, speram că s-ar putea întâmpla un miracol şi tata va reveni acasă, unde scaunul de la masă, ograda și serile de vară au devenit apăsător de pustii făra el, visam că mă ridică din nou înalt în braţele sale puternice”.

De asemenea, Larisa Miculeț a declarat că încă și astăzi dorul de tata a rămas și va rămâne mereu.

 “Viața familiei noastre s-a împărţit în etape “Cu” şi “Fără” tata. El mi-a lipsit în copilărie, în adolescenţă şi chiar acum îmi mai lipseşte. În multiplele situaţii dificile mi-l doream disperat alături. M-am străduit, ca în ceruri, să se mândrească de mine. Tata îşi dorea și un băiat și iată că eu şi sora mea i-am crescut doi nepoţi de care sunt convinsă că se bucură. Nu am nici o fotografie cu tata, dar, măcar îi seamăn şi păstrez în memorie clipele fericite pe care le-am trăit împreună. Oricum, dorul de tata chiar peste decenii, rămâne pentru mine a fi unul nespus de sfâșiitor….Eu și cu sora Valentina nu am reușit să-ți spunem atunci în viață că noi: te iubim mult tata!”

Anastasia Borta