În ultima perioadă, tot mai des auzim despre relațiile abuzive, însă puțini dintre noi cunosc cu adevărat semnificația acestei noțiuni și pot să distingă la timp un astfel de caz.

Despre primele semne ale unei relații toxice, formele de abuz și modul în care trebuiesc tratate acestea, am discutat cu Vera Budan, psiholog clinician și psihoterapeut. Specialista a venit cu un set de recomandări pentru CURENTUL.

Curentul: Doamna Vera Budan, cum poate fi definită o relație abuzivă?

Vera Budan: Putem găsi numeroase definiții pentru o relație abuzivă, dar acestea nu ne vor ajuta neapărat să rezolvăm situația în care poate ne aflăm și să mergem ușor mai departe. Totuși, pe scurt, o relație abuzivă este acea relație în care există un abuzator, aici sigur nu mă refer doar la abuz fizic, și o victimă, care nu reușește ușor să iasă din această relație.

C.: Care sunt principalele semnale că ne aflăm într-o astfel de relație?

V.B.: Deoarece putem să ne analizăm doar pe noi și pentru că semnalele oricum se află în interior, atunci când ne aflăm într-o relație abuzivă, voi veni cu exemple de semnale pe care victima le poate distinge la sine (de cele mai multe ori victima este setată să înțeleagă și să descopere comportamentele abuzatorului, însă mai puțin este atentă la ce simte ea însăși).

– Emoțiile negative intense care revin din ce în ce mai des, după o perioadă scurtă de curtare, la început, în legătură cu relația.

– Dorința de evadare, în momente critice, care se schimbă cu mila față de abuzator, în perioade în care acesta „înțelege” și „e gata să facă orice”.

– Un profund și disfunțional simț al vinovăției, întărit de fiecare dată de abuzator, direct sau indirect.

– Speranța că acest om se va schimba, că este posibil să vie schimbat, cu foarte, foarte multă iubire din partea victimei.

– Lucrurile par total opuse pentru cei din jur, care de obicei cred (abuzatorul se asigură de fiecare dată că vor crede anume așa) că victima este cea capricioasă, că nu mai poate de bine, că este ținută pe palme și este nerecunoscătoare și tot așa.

– Este extrem de greu de despărțit, chiar și fără insistențele abuzatorului, chiar și cu apropiați care ajută, victima va face eforturi extrem de mari ca să-și învingă atracția magnetică spre abuzator.

– Schimbări în corp, care se pot transforma destul de devreme în simptome fizice, în funcție de perioada în care se află cuplul. În momentele „bune” care devin tot mai rare și mai scurte, starea fizică și emoțională a victimei este mai degrabă de euforie și satisfacție maximă, în lungile perioade în care relația este „în pericol” victima se simte apatică, fără energie, nervoasă, pot apărea dureri de cap, insomnii…

– Au de suferit toate ariile vieții, există mai puțin interes și energie pentru relații sociale, dezvoltare, felul în care arată, cariera.

– Victima se simte incompetentă, nevaloroasă, lipsită de calități, autoaprecierea se apropie de minim și devine foarte dependentă de confirmările abuzatorului.

– Mesajele duble pe care le primește victima o fac pe aceasta să se simtă într-o confuzie permanentă în ceea ce o privește și în ceea ce privește relația. Totodată, anume această confuzie o împinge să vrea să rezolve, să înțeleagă, să facă din ce în ce mai mult ca să fie acceptată și iubită.

– Calmul abuzatorului versus nervozitatea/furia victimei, poate fi un semnal clar, dar care de obicei este interpretat greșit. „Dacă el e atât de calm și eu atât de nervoasă, înseamnă că eu sunt cea vinovată, eu nu sunt bine”.

C.: Care sunt cele mai frecvente forme de abuz întâlnite într-o relație?

V.B.: Abuzul fizic este cel mai cunoscut, dar nici pe departe nu este cel mai frecvent. De obicei această formă apare mult mai târziu. Abuzul financiar, psihic, emoțional, sexual, sunt principalele forme, „preferate” de abuzatori.

C.: Cum poate să procedeze o persoană în cazul în care observă că partenerul său are un comportament abuziv?

V.B.: Pe de o parte, unica soluție cu adevărat salvatoare at fi plecarea, dar, dacă nu ne dăm seama despre aspectele emoționale și psihice ale acestor relații, a pleca poate fi aproape imposibil de realizat dar și nu îndeajuns. De ce? Pentru că rănile emoționale pe care le avea victima dar și cele pe care le-a primit în timpul acestei relații o vor face să se descurce foarte greu și să aibă mereu nevoie de ajutor și sprijin din afară. Puține persoane care se descurcă și reușesc să meargă mai departe ușor. De cele mai multe ori victima ieșită dintr-o astfel de relație va merge în una din cele 2 extreme, sau va deveni dependentă ușor și va „invita” un alt abuzator alături, sau nu va reuși să aibă încredere în nimeni și nimic.

Dacă observați că sunteți într-o relație abuzivă, cel mai potrivit ar fi să căutați ajutor specializat, mai întâi pentru a avea un sprijin ca să plecați, iar mai apoi să lucrați cu acele sechele rămase, pentru a vă putea reveni emoțional.

C.: De multe ori persoanele căsătorite ezită să părăsească o relație toxică cu speranța că vor putea salva familia sau din motiv că nu doresc să-i traumeze emoțional copiii. Cât de corectă este această abordare?

V.B.: Nu are cum să fie corectă o abordare care vine din dependența de abuzator, nu din analiza rațională a situației. Obiectiv, copiii au mai mult de suferit, pe termen lung, într-o relație abuzivă decât de la o despărțire, care în timp ar aduce liniștea și siguranța mamei. De salvat sigur nu avem ce salva, dacă într-adevăr este vorba de un abuzator. Creierul acestuia funcționează în anumit mod și cel puțin eu, nu știu cazuri în care acesta să se modeleze după ce a primit multă, multă iubire, din partea victimei.

C.: Este posibil totuși ca cineva, care a recurs de mai multe ori la violență, pe viitor să se schimbe și să devină un partener – exemplu?

V.B.: Aici depinde mult despre cauza din care a recurs la violență (nu mă refer doar la fizică). Mai sus am vorbit despre patologie, dacă ne rezumăm la asta atunci răspunsul este nu, nu este posibil. Totuși, violența de-a lungul timpului a fost prezentă și în cuplurile în care partenerii nu neapărat aveau tulburări de personalitate.

C.: Când este necesar de părăsit o relație toxică și cum trebuie planificată plecarea pentru a rămâne în siguranță?

V.B.: În momentul în care se descoperă că o relație este abuzivă, deja este sigur momentul potrivit, asta pentru că de obicei ne dăm seama mult după ce o astfel de relație a început. Nu pentru că nu am ști suficiente lucruri, ci pentru că din interior se declanșează mecanisme care nu ne permit să vedem realitatea la timp. Cum trebuie planificată ține de fiecare caz în parte, totuși sunt câteva criterii care pot fi aplicate peste tot.

– Nu se ia decizia într-o perioadă rea și nu din emoții puternice, acestea vor trece și decizia tinde să se evapore și ea.

– Este necesar să se planifice totul din timp, în cât mai multe detalii, inclusiv ce va face victima când abuzatorul o va amenința, sau o va implora să vină.

– Neapărat este necesar ca victima să vorbească mai întâi cu oameni apropiați, cu poliția sau cu specialiști, ca să poată oricând să apeleze, în momentele când nu se descurcă, iar aceștia, știind deja situația, vor putea să o ajute.

– Este necesar ca victima să știe foarte bine ce anume o așteaptă și să aibă idei despre cum se poate descurca, în fiecare dintre cazuri. Aici mă refer la starea de sevraj, neîncrederea în sine și în propriile capacități, atracția intensă înapoi…

C.: Din experiența dvs. profesională, cine se adresează mai des la specialiști că ar fi jertfe ale abuzului – femeile sau bărbații?

V.B.: Femeile apelează mult mai mult la specialiști, totuși, există și mulți bărbați care se simt abuzați de femei cu Tulburare Borderline, care sunt diferite ca și manifestare de ce am descris mai sus, totuși pot deveni foarte toxice. Interesant că de cele mai multe ori însă, bărbații nu prea apelează la ajutor oricum, în asemenea cazuri.

C.: Cum poate fi efectuată reabilitarea psihologică a persoanelor care au suferit în urma unei relații abuzive?

V.B.: Cu siguranță recomandată este psihoterapia, în plus, poate fi cazul să se folosească și medicamente, dacă apar simptome fizice care sunt foarte greu de redus cu ajutorul psihoterapiei. Acestea pot fi tulburări de somn, de concentrare, dificultăți cognitive în general. Procesul de reabilitare este de durată și necesită foarte multă răbdare din partea victimei și a celor din jur.

C.: Vă Mulțumesc!

Doina Buruiană