foto: doctorionline.ro

Agenția pentru Protecția Consumatorilor, vine cu un șir de recomandări despre cum ați putea deosebi produsele lactate proaspete de cele alterate, mai ales acum, în această perioadă caniculară, transmite Curentul.md.

Laptele – are culoare albă cu nuanţă slab gălbuie, nuanţă care se accentuează în cazul laptelui cu un conţinut sporit de grăsime.

Termenul de valabilitate este cel stabilit de producător și trebuie înscris pe ambalajul individual.Verificați data fabricației marcată pe capac, pungă, cutie și dacă produsul se încadrează în termenul de valabilitate.

Atenţie!!! Alte nuanţe de culori ale laptelui ( roz, albastru, roşu etc.) denotă, fie că animalul de la care s-a recoltat laptele a fost bolnav, fie că intenţionat s-a falsificat. Laptele absoarbe foarte uşor mirosurile străine, mai ales dacă este păstrat într-un vas sau ambalaj deschis.

Laptele nu se recomandă a fi folosit în stare crudă (nepasteurizat) şi trebuie de fiert foarte bine, menţinîndu-l pe foc 3-5 min după primul clocot, deoarece prin lapte se pot transmite aşa boli ca: tuberculoza, antraxul, holera, salmoneloza, infecţii stafilococice şi streptococice, etc. Lapte pasteurizat este numit laptele care a fost tratat termic apoi răcit şi este un produs gata pentru consum. La fierbere laptele pasteurizat îşi pierde unele proprietăţi nutritive (proteine, vitamine etc.).

Smîntîna – aspectul şi consistenţa smîntînii  trebuie să fie omogenă, slab vîscoasă, fără aglomerări de grăsime sau substanţe proteice; culoarea albă sau cu nuanţe gălbui, neadmiţîndu-se alte culori. Gustul şi mirosul plăcut, dulciu sau slab acrişor, aromat.

Neconformităţile smîntînii se manifestă prin: gust  amar, acru, de furaje, metalic, de brînză, de săpun, uleios, de seu, de drojdie, etc.

Atenţie!!! Uneori, procurînd smîntînă neambalată de producător, se întîlnesc cazuri cînd ea este falsificată cu făină, amidon sau iaurt prin omogenizare. Smîntîna falsificată are aspect mat, semne de coagulare, gust acru – specific iaurtului, sau gust făinos, de amidon.

Untul – trebuie să fie de culoare alb-gălbui pînă la galben- pal, uniform în toată masa, cu luciu specific sau mat, fără impurităţi sau corpuri străine pe suprafață. În secțiune nu trebuie să prezinte picături vizibile de apă sau goluri de aer. Mirosul este plăcut, aromat, caracteristic untului proaspăt, fără miros și gust străin.

Brînza proaspătă de vaci – este o pastă omogenă, fină, cremoasă, curată, fără scurgeri de zer, fără mucegaiuri şi impurităţi. Culoare brînzei trebuie să fie: albă pînă la alb – gălbui și cu miros şi gust: caracteristic (de fermentație lactică), fără miros și gust străin. Brînză care are o consistență prea tare, lipicioasă, structura buretoasă, zone de mucegai, defecte de culoare (pete de culoare portocalie, negru-albăstru), de gust (acid, amar).

Brînzeturile tari (caşcaval, brînza de Olanda) – iniţial se verifică organoleptic: exteriorul bucăţilor să aibă o formă regulată, fără deformaţii, să fie curat, de culoare gălbuie, coaja netedă, fără fisuri, pete sau urme de mucegai. În cazul brînzeturilor cu coaja parafinată se verifică uniformitatea stratului de parafină. În secţiune miezul trebuie să fie omogen, cu consistenţa pastei corespunzătoare tipului de brînză (tare, puţin elastică, cauciucoasă, sfărîmicioasă sau nisipoasă etc.). Gustul şi mirosul  trebuie să fie caracteristice tipului respectiv de brînză!

Elena Mocreac