De nenumărate ori am auzit politicienii folosind expresia: „Nu mor caii cînd vor cîinii”. De obicei, această expresie este folosită de către acei politicieni care devin ţinta unor atacuri din partea oponenţilor lor şi, pe această cale, ei vor să accentueze că, oricîte eforturi de a-i distruge s-ar depune, oricum vor supravieţui.

Urmărind atent cele ce se întîmplă în politica moldovenească în ultimul timp, nu pot să nu observ acel măcel ce are loc în fiecare zi şi care îi are ca protagonişti pe cei de la guvernare, dar şi pe cei din opoziţie. Şi puterea, şi opoziţia luptă pe viaţă şi pe moarte, numai că nu prin intermediul programelor, ideilor şi a soluţiilor pentru ţară, pentru cetăţeni, ci a „compromatului” pe care-l scot nu ştiu de unde şi-l „aruncă” în presă.

La un moment dat, am făcut chiar un mic exerciţiu şi, luînd drept bază două televiziuni (una care susţine guvernarea, iar alta – un partid de opoziţie), am numărat de cîte ori au atacat oponenţii timp de trei ore. Scorul a fost cam egal, dar nu asta a contat, ci faptul că mai mult de jumătate din acele trei ore la ambele televiziuni a fost nu informare, ci dezinformare, atac la persoană, etichetări. Mai mult ca atît, la un moment dat am avut impresia că cele două televiziuni se întrec care va folosi de cele mai multe ori cuvîntul „interlop”, atribuindu-l taberei adverse. Şi aici scorul a fost cam egal, iar cuvîntul respectiv a răsunat de cîteva ori mai mult decît oricare alt cuvînt.

Probabil, în această luptă înverşunată, nimeni nu mai calculează impactul, nu face careva evaluări ale consecinţelor respectivului măcel. Pentru că, dacă ar face aceste evaluări, la sigur am vedea o schimbare de abordare, or s-ar putea să ajungem într-o zi cînd să constatăm că în această luptă nu există învingători, ci doar învinşi. Dacă vreţi să vă convingeţi de acest lucru, puneţi-vă în situaţia omului simplu şi întrebaţi-vă: Ce aude el de dimineaţă pînă noaptea tîrziu? Dacă priveşte, ascultă sau citeşte presa controlată de putere, află că cei din opoziţie sînt toţi „nişte terminaţi controlaţi de interlopi, care vor să ia ţara pentru a o distruge” (şi, apropo, nu veţi găsi nici un politician de opoziţie despre care această presă să nu spună că în spatele său ar sta „elemente criminale”). Iar dacă veţi privi, asculta sau citi presa controlată de opoziţie, veţi afla că cei de la guvernare sînt toţi „nişte terminaţi, controlaţi de interlopi”. Vocea puţinelor mijloace de informare în masă care cu adevărat informează este prea slabă şi nu prea răzbate în public pe fonul crîncenului măcel politic descris mai sus.

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că nu voi greşi dacă voi spune că, cu adevărat se pot „orienta” în aceste condiţii, maximum 10% din alegători, iar restul rămîn cu o imagine a realităţii deformată. Prin urmare, putem deduce că, la un moment dat, majoritatea alegătorilor din Moldova ar putea decide că în spatele tuturor forţelor politice stau interlopi şi că nu mai are sens nici de ieşit la vot, nici de făcut proteste şi nici măcar de sperat la o schimbare în bine. Iar aceasta va însemna nimic altceva decît o apatie electorală totală, un vot de neîncredere pentru toată clasa politică şi unicii vinovaţi vor fi politicienii din toate taberele politice, care au dus polemica şi lupta polemica la un nivel inimaginabil de jos. Şi dacă va veni acea zi, parafrazînd proverbul folosit în debutul acestui material, vom putea spune că va fi ziua în care caii vor muri, pentru că aşa vor vrea cîinii.

Dumitru Spătaru