O analiză sumară a tuturor scrutinelor ce au vizat alegerea primarului capitalei scot în evidență un detaliu important – niciodată primarul general al municipiului Chișinău nu a fost ales în rezultatul unei competiții de idei, programe, propuneri, votul fiind unul strict politic, iar uneori chiar acordat în baza unor criterii geopolitice. În cele ce urmează voi veni cu argumente în acest sens, amintind de toate competițiile electorale în capitală de la 1999 încoace. Anume începînd cu acel an, primarul capitalei se alege prin votul direct al cetățenilor.

În 1999, lupta de bază pentru fotoliul de primar general al municipiului Chișinău s-a dat între Serafim Urechean și Vasile Iovv. Era perioada în care comuniștii se aflau într-o ascensiune continuă, după ce reușiseră să se plaseze pe primul loc în preferințele alegătorilor în cadrul alegerilor parlamentare din 1998, chiar dacă, după unirea restului partidelor parlamentare, au fost trimiși în opoziție. Ei sperau să învingă în lupta pentru Primăria capitalei și astfel să pună începutul preluării puterii în întreaga țară, de aceea au mizat și au lucrat mult pentru candidatul lor, Vasile Iovv. Însă, insistența comuniștilor asupra propriului candidat, campania acerbă desfășurată în susținerea acestuia, a determinat electoratul democrat să se grupeze masiv în jurul lui Serafim Urechean, pentru a nu permite comuniștilor să pună mîna pe capitală. Astfel, mulți alegători, de teamă ca votul lor să nu se piardă, l-au acordat lui Serafim Urechean și acesta a ieșit învingător din primul tur.

Situația s-a repetat în linii mari și în cadrul alegerilor pentru funcția de primar din 2003. Ambiția comuniștilor de a prelua primăria capitalei era și mai mare, deoarece ei reușiseră, în cadrul alegerilor parlamentare anticipate din 2001, să obțină majoritate constituțională și să lase în afara Parlamentului mai multe partide de orientare democratică importante. Preluarea Primăriei Chișinăului le-ar fi permis să lipsească practic în totalitate opoziția democratică de orice acces la resurse administrative. Însă, această situație din nou a condus la mobilizarea electoratului democratic, care l-a susținut masiv pe Serafim Urechean în lupta cu candidatul comunist, Vasile Zgardan. Și acesta a învins din nou chiar dacă pentru aceasta a trebuit organizat și cel de-al doilea tur de scrutin.

În 2005, au fost organizate alegeri anticipate ale primarului capitalei ca urmare a faptului că Serafim Urechean a optat pentru mandatul de deputat. În cadrul celor cîteva tentative eșuate de alegere a Primarului capitalei (din cauza prezenței slabe a electoratului la votare), comuniștii au mizat pe Zinaida Greceanîi. În primă fază, simpatiile electoratului democrat s-au orientat spre ex-Premierul Dumitru Braghiș, iar în cea de-a doua fază – spre prim-vicepreședintele Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă.

În 2007, lupta de bază s-a dat între Dorin Chirtoacă și candidatul comuniștilor, Veaceslav Iordan. Capitalul politic acumulat de Dorin Chirtoacă în cadrul alegerilor eșuate din 2005, i-a permis acestuia să se poziționeze ca prima opțiune pentru electoratul democrat, care din nou s-a mobilizat, nedorind să cedeze primăria capitalei comuniștilor, care la acea etapă dețineau în totalitate puterea centrală în țară. După două tururi de scrutin, extrem de dificile, Dorin Chirtoacă a reușit să cîștige lupta pentru primăria capitalei.

Nu mai puțin dură a fost competiția pentru fotoliul de primar și în 2011, cînd lupta de bază s-a dat între Dorin Chirtoacă și candidatul PCRM, Igor Dodon. Comuniștii pierduseră deja puterea la nivel central și cîștigarea capitalei ar fi fost pentru ei o șansă de revenire în forță. Dar, mobilizîndu-se în turul doi în jurul lui Dorin Chirtoacă, electoratul democrat, deși cu greu, a reușit să-i asigure acestuia încă un mandat în fruntea capitalei.

Toate cele menționate mai sus arată că niciodată lupta pentru funcția de primar al capitalei nu a fost o luptă de idei, proiecte, programe etc., ci una strict politică, în care electoratul nu a avut de făcut nimic altceva decît să aleagă răul cel mai mic. Iar aceasta s-a expus negreșit și asupra calității actului guvernării locale. Acum, urmează să vedem dacă în acest an situația va fi diferită decît cea din anii precedenți sau din nou votul pentru primarul capitalei va fi unul politic, făcîndu-se totalmente abstracție de profesionalism și nivelul de competență.

Dumitru Spătaru