Se pare că Guvernul Filip va merge pe urmele Guvernelor Filat, Leancă şi Gaburici şi, de asemenea, va face uz de articolul 106/1 „Angajarea răspunderii Guvernului”. Iar semnale în acest sens sînt mai multe. Însă, înainte de a vorbi despre ceea ce ar putea să se întîmple, să ne întoarcem puţin în istorie pentru a vedea cine şi cînd a folosit acest articol din Constituţie.

La concret, acest articol prevede: (1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 106. (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

Ar fi de menţionat că, în primii 15 ani de la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova, acest articol nu a fost folosit niciodată. Pentru prima dată la el a apelat Premierul Vlad Filat în plină campanie electorală a alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010. Atunci Guvernul şi-a angajat răspunderea pentru un proiect de lege care prevedea acordarea de indemnizaţii pentru perioada rece a anului unor categorii de cetăţeni social vulnerabili.

Succesorul lui Vlad Filat, Premierul Iurie Leancă a făcut uz de acest articol pentru a promova un şir de modificări la legislaţia în vigoare, cea mai mare parte dintre care se referea la sistemul bancar.

Premierul Chiril Gaburici a mers şi mai departe şi, în premieră absolută pentru Republica Moldova, politica bugetar-fiscală şi Legea bugetului de stat au fost adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului conform articolului din Constituţie, citat mai sus. Atunci se spunea că, din cauza alegerilor parlamentare din noiembrie 2014, nu s-a reuşit examinarea şi adoptarea la timp a politicii bugetar-fiscale şi a bugetului de stat, iar perioada de instabilitate ce a urmat după alegeri a complicat şi mai mult datele problemei, de aceea Guvernul a trebuit să vină cu o abordare neordinară.

Acum situaţia, în linii mari, este comparabilă cu cea de anul trecut, cînd Guvernul Gaburici şi-a angajat răspunderea. Astfel, dat fiind criza politică şi criza de Guvern care au izbucnit în toamna anului trecut şi au durat şi la începutul anului curent, nici politica bugetar-fiscală, nici bugetul de stat nu au fost prezentate la timp. În 2016 Moldova se foloseşte de o prevedere legală care permite utilizarea în fiecare lună a unei sume echivalente cu a 12-a parte din bugetul pentru anul trecut. Iar aceasta înseamnă că nu se fac decît cheltuieli strict necesare, nu şi careva investiţii în infrastructură, dezvoltare etc.

Situaţia la acest capitol este cu atît mai complicată cu cît Guvernul încă nu a ajuns la un acord cu FMI, iar aceasta determină şi alţi parteneri de dezvoltare să fie mai prudenţi în relaţia cu Republica Moldova. Aceasta înseamnă că Guvernul poate miza în mare parte doar pe resursele interne, ceea ce ne duce la gîndul că politica bugetar-fiscală va fi una destul de dură, iar bugetul de stat – auster. În aceste condiţii, este prea puţin probabil că Guvernul va risca să vină cu aceste două documente în Parlament, dînd opoziţiei posibilitatea să se manifeste, lovind în Guvern şi cîştigînd dividende electorale în faţa cetăţenilor.

Nici contextul politic nu este unul favorabil examinării politicii bugetar-fiscale şi a bugetului de stat în termenii prevăzuţi de legislaţie. În scurt timp, vom avea alegeri prezidenţiale, iar candidatul puterii la sigur ar fi dezavantajat de discuţiile pe marginea politicii bugetar-fiscale.

Nici din punct de vedere al timpului situaţia nu este deloc mai bună. E deja luna martie, iar dacă se va demara procedura obişnuită de adoptare a politicii bugetar-fiscale şi a bugetului de stat, ţara poate rămînea fără aceste două importante documente încă minimum o lună.

Toate cele spuse mai sus ne duc la gîndul că, cel mai probabil, în următoarele săptămîni, Guvernul îşi va angaja răspunderea şi nu doar pentru politica bugetar-fiscală şi bugetul de stat, dar şi pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, şi pentru bugetul asigurărilor medicale obligatorii. Cu atît mai mult că în această săptămînă Curtea Constituţională a dat un răspuns clar unei sesizări anterioare a liberalilor şi anume că Guvernul poate să-şi angajeze răspunderea ori de cîte ori doreşte, important e să existe argumente în acest sens. Iar în situaţia în care sîntem, Guvernul are o mulţime de argumente.

Dumitru Spătaru