Dicţionarele ne oferă explicaţia termenului „eutanasie” drept „moarte fără dureri”; „metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea”. Evident, în acest material nu ne vom referi la sensul clasic al acestui cuvînt, ci la o definiţie care are dreptul la viaţă din ce în ce mai mult, în special în Republica Moldova – eutanasia politică. Anume această eutanasie ar trebui legalizată în Republica Moldova, deşi, chiar şi nelegalizată, ea se aplică şi se va aplica în continuare pe larg în ţara noastră. Mai jos voi încerca să explic de ce cred astfel.

Nu este un secret că în Republica Moldova avem o mulţime de partizani politici – scriitori, academicieni, muzicieni, jurnalişti, analişti, bloggeri etc. Am mai scris la această temă în săptămînile precedente, dar apropierea alegerilor parlamentare ordinare din acest an mă face să revin la subiect. Insist pe ideea că în acest an vom avea un recensămînt al lichelelor, pupucuriştilor, curvelor politice etc. Dar, totodată, cred că toate aceste manifestări de care sînt siguri că vom avea parte din plin în anul curent, trebuie legate de termenul de eutanasie politică. În toate categoriile menţionate mai sus, dar şi în alte categorii, avem o mulţime de „legume” politice, care sînt menţinute în viaţă forţat, deşi toţi înţeleg că acestea niciodată nu vor mai reveni la viaţă. Cineva are nevoie de aceste „legume” în continuare şi plăteşte pentru faptul că sînt conectate la aparatele ce-i menţin în viaţă, neînţelegînd că acestea demult nu mai primesc plăcere de la viaţa pe care o au, că demult existenţa lor s-a transformat într-un chin.

Şi nu este vorba doar despre scriitori, academicieni, muzicieni, jurnalişti, analişti, bloggeri etc. Politica moldovenească abundă de „legume” menţinute în viaţă artificial. Respectivii politicieni nu mai au nici o şansă să revină la normalitate, dar cineva îi ţine forţat în viaţă, plătind pentru aparatele la care sînt conectaţi. Şi acest lucru se întîmplă pentru că respectivele „legume” politice sînt mai utile pe post de „morţi vii” decît de simpli morţi (politic, desigur).

Logica celor care plătesc pentru menţinerea forţată în viaţă a „legumelor” politice sau din oricare alt domeniu ce are conexiune cu politica este simplă: e bine că ei ţin locul, căci nu ştii cine ar putea să-i înlocuiască dacă-i deconectezi de la aparate şi îi dai într-o parte. La urma urmei, în aceste „legume” politice s-a investit mult, iar investiţiile, e ştiut lucru, trebuiesc protejate.

Ceea ce nu înţeleg cei care plătesc pentru menţinerea în viaţă forţat a „legumelor” politice este că, vor ei sau nu vor, anul curent este anul marii curăţenii politice, este anul în care eutanasia (politică) fie va fi legalizată, fie va fi aplicată în continuare ilegal, dar oricum va avea loc. Şi dacă aşa stau lucrurile, poate facem un efort şi devenim prima ţară din lume care legalizează eutanasia (politică)?

Dumitru Spătaru