Evenimentele din politica moldovenească din ultimele luni au demonstrat o dată în plus că sistemul electoral în vigoare nu este cea mai bună soluție pentru democrația în tranziție a Republicii Moldova. Or, alegerea deputaților exclusiv pe liste de partid îi face pe aceștia dependenți în totalitate de liderul partidului, distruge orice urmă de democrație internă și îndepărtează la maximum alesului poporului de cetățeni.

Criza de imagine prin care trec mai multe partide autohtone, declinul la capitolul rating și încredere din partea populației doar scot în evidență încă o dată faptul că ceva nu merge bine și că se impun soluții imediate, altfel starea de lucruri poate degrada și mai mult. Iar o soluție bună în acest sens ar fi revenirea la discuțiile privind sistemul electoral mixt în cadrul căruia 50% din deputați ar fi aleși pe liste de partid, iar alte 50% – în circumscripții uninominale.

Discuțiile la această temă apar în politica moldovenească periodic, dar niciodată ele nu au trecut în faza practică, de implementare, chiar dacă în repetate rînduri se crease impresia că iată-iată carul se urnește din loc. Primii care au criticat actualul sistem și au venit cu ideea modificării lui au fost adepții ex-Președintelui Petru Lucinschi la finele anilor 90 ai secolului trecut, dar intențiile lor așa și au rămas doar la nivel de declarații. Echipa ex-Premierului Dumitru Braghiș a mers mai departe în acest sens, colectînd chiar semnături pentru organizarea unui referendum la tema dată, dar Parlamentul, dominat de comuniști, a respins această inițiativă. Următorul pas în direcția respectivă a fost făcut de liberal-democrați chiar la lansarea partidului lor în 2008, ei fixînd acest obiectiv drept o prioritate absolută în programul formațiunii. Ulterior, ideea a fost preluată de cei din Partidul Democrat, care au elaborat chiar și un proiect de lege în acest sens, avizat de Comisia de la Veneția, dar care așa și a rămas undeva să se prăfuiască, chiar dacă democrații au fost la guvernare în ultimii cinci ani.

Pentru a înțelege de ce toate aceste inițiative așa și nu au ajuns să fie implementate, trebuie de menționat că sistemul actual în vigoare convine partidelor cu un electorat stabil (liberali, socialiști) sau, mai bine zis, cu un electorat îndoctrinat pentru care contează simbolul, denumirea, liderul, doctrina și viziunea de bază, iar echipa are o însemnătate mai mică. Pentru partidele cu electorat mai instabil (cele de centru și centru-dreapta), în special pentru cele ce dispun de apreciabile resurse financiare, umane, administrative și media, sistemul electoral uninominal sau mixt oferă mult mai multe perspective decît cel proporțional. De aceea, în toți acești ani, cînd s-a vorbit despre posibila introducere a sistemului electoral uninominal sau mixt, nu s-a luat în calcul atît eficiența și beneficiile acestuia, cît s-a calculat pe cine va avantaja el în primul rînd și pe cine va dezavantaja. Și deoarece de fiecare dată calculele politice ale celor cu putere de decizie la un moment sau altul le-au indicat asupra inoportunității introducerii acestui sistem, el așa și nu a ajuns să fie transpus în viață.

Acum, situația politică de ultimă oră este una unică în felul său raportată la situația din ultimii ani și extrem de favorabilă revenirii la discuția privind sistemul electoral uninominal sau mixt. În primul rînd, în premieră absolută toate cele trei partide care reprezintă puterea (două – direct și unul – indirect) și care au împreună o majoritate parlamentară confortabilă (63 de deputați din 101) sînt într-o cădere de rating considerabilă. Cel puțin, acest lucru reiese din sondaje. Dacă această cădere va continua, ele vor trebui să-și pună anumite întrebări privind șansele de viitor pe care le au. Este evident că în condițiile sistemului electoral proporțional, aceste șanse vor fi extrem de mici. În același timp, introducerea sistemului electoral mixt sau uninominal le vor spori considerabil. Or, în prim plan vor fi scoși oameni concreți, personalități de calibru, care, avînd și o susținere pe măsură în contul resurselor partidelor, vor reabilita pozițiile acestora în societate.

În al doilea rînd, în premieră absolută această temă va fi discutată la mai puțin de un an de la alegerile parlamentare precedente și cînd pînă la alegerile parlamentare ordinare rămîn mai mult de trei ani. Deci, vor dispărea acuzațiile tradiționale că cineva încearcă să-și promoveze anumite interese înguste în ajunul alegerilor parlamentare pornind de la situația concretă în care se află. Or, nimeni nu știe care va fi situația peste mai bine de trei ani.

Dacă cele trei partide care colaborează acum destul de eficient la capitolul guvernarea țării nu vor dori să-și asume responsabilitate directă și să modifice legislația în Parlament, mai rămîne o posibilitate de schimbare a sistemului electoral mixt – prin referendum. Iar acesta ar putea avea loc deja în toamna anului curent. Or, de la alegerile locale, confirm legislației n vigoare, vor trebui să treacă minimum 120 de zile pînă la organizarea unui astfel de plebiscit, iar în primăvară partidele parlamentare vor trebui să facă față deja unei noi provocări – alegerea Președintelui Republicii Moldova.

Iar dacă mai adăugăm în context că un eventual referendum la această temă ar sustrage atenția opiniei publice de la problemele de ordin social-economic, dar și ar reabilita imaginea guvernării, deoarece aceasta va delega cetățenilor dreptul de a-și alege direct deputații, vedem că cei ce reprezintă astăzi puterea în Republica Moldova au suficiente motive să discute la modul serios la această temă…

Dumitru Spătaru