Partidul Naţional Liberal (PNL) a lansat recent ideea unui eventual bloc electoral liberal care „ar fi „motorul integrării intraromâneşti” rapide într-un bloc european”. La lansarea ideii, PNL menţiona că „pentru aceasta se impune o voinţă politică responsabilă, în vederea desfăşurării unei mese rotunde a partidelor ce au în titulatură cuvîntul „liberal”, precum şi a celor ce nu îl au, dar se identifică drept formaţiuni liberale”. Totodată, PNL menţiona atunci că „ar fi binevenite la dezbatere entităţile civice care au demonstrat activism proromânesc şi proeuropean în ultimii ani”.

Astăzi, cu o anumită doză de aproximaţie, putem spune că sînt vizate de ideea şi de iniţiativa respectivă astfel de formaţiuni ca: Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Liberal Reformator, Partidul Naţional Liberal, Partidul „Acţiunea Democrată”, Partidul „Forţa Poporului” şi Partidul European. Primele trei formaţiuni politice sînt parlamentare, iar două dintre ele – PLDM şi PL sînt creditate de sondajele sociologice cu şanse reale de a fi prezente în viitorul Parlament. Mai mult chiar, la moment PLDM este cea mai puternică formaţiune de pe segmentul democratic de electorat, fiind creditată în ultimele sondaje cu circa 18%, iar PL are, conform aceloraşi sondaje, circa 7%. Partidul Liberal Reformator este acum în Parlament, dar sondajele, la moment, îi acordă puţine şanse de a accede în viitorul Legislativ. Partidul European este unul inactiv, Partidul „Acţiunea Democrată” şi Partidul „Forţa Poporului” au activităţi sporadice şi doar Partidul Naţional Liberal dă impresia că, dintre toate formaţiunile extraparlamentare, este într-o activitate permanentă.

Un rezultat sumat al unui eventual bloc electoral liberal (dacă e să admitem măcar teoretic că ideea ar lua foc) ar fi de 28-30%. E un rezultat bun şi astfel putem deduce că un eventual bloc electoral liberal ar fi principala forţă politică de orientare democratică în alegerile din 30 noiembrie şi ar putea lesne pretinde chiar la primul loc, furîndu-le victoria comuniştilor. Însă, aici calculele pur matematice şi teoria se termină şi intervine partea practică a problemei, care, în situaţia actuală, este cea mai importantă.

Din punct de vedere practic, şansele unui astfel de bloc sînt minime, dac[ nu chiar inexistente. Or, în primul rînd, trebuie analizate relaţiile dintre partidele vizate. Să nu uităm că în ultimii ani PLDM şi PL (cele mai importante partide vizate de iniţiativa PNL) s-au aflat practic în permanenţă pe baricade. Ele au dus o luptă acerbă chiar şi atunci cînd au făcut parte din aceiaşi coaliţie de guvernare. La un moment dat, PL a făcut din PLDM principala ţintă a atacurilor sale, iar PLDM, dacă e să credem liberalilor, ar avea atribuţie la scindarea prin care a trecut respectiva formaţiune în primăvara anului 2013. De asemenea, liberalii îi acuză pe liberal-democraţi că i-au lăsat în afara Coaliţiei Pro Europene, care conduce astăzi Republica Moldova, iar liberal-democraţii, la rîndul lor, nu le pot uita liberalilor acţiunile şi promisiunile de a face din lupta cu PLDM principala ţintă a campaniei lor electorale.

Nu mai puţin importante sînt şi relaţiile dintre PL şi PLR. Aceste formaţiuni sînt „la cuţite”, liberalii acuzîndu-i pe liberali-reformatori de trădare, iar liberal-reformatorii pe cei din conducerea PL – de autoritarism şi dictatură.

Contează şi relaţiile în care se află PLDM şi PAD. Ultimul a fost constituit de Mihail Godea după plecarea din PLDM, iar liberal-democraţii şi pînă în prezent lasă să se înţeleagă că-l consideră pe liderul PAD un trădător.

Unele semne de întrebare sînt şi în cazul Partidului „Forţa Poporului”, care, în repetate rînduri, a aplicat lovituri dure exponenţilor PLDM de la guvernare, criticîndu-i în special pentru politica în domeniul agriculturii. Totodată, trebuie de menţionat că PFP nici nu a dat niciodată de înţeles că şi-ar dori vre-un mariaj politic cu careva dintre partidele de la putere.

De asemenea, nu este exclus ca ideea PNL să fie privită cu scepticism şi reticenţă de PLDM şi PL, partidele care ar trebui să-şi asume rolul de locomotive ce vor aduce în Parlament alte componente ale blocului liberal. Aceasta pentru că anterior liderul PNL, Vitalia Pavlicenco, devenind deputat pe listele PFD (în 1998) şi BMD (în 2005) a părăsit aceste formaţiuni cu scandal (în cel de-al doilea caz, trebuie de precizat că Vitalia Pavlicenco a părăsit AMN, care a făcut parte din BMD). Şi aici mai puţin contează (pentru cei din PLDM şi PL) cine a avut dreptate şi cine nu şi mult mai mult contează impresia generală.

De asemenea, există şi factorul subiectiv, care, probabil, îi determină pe cei din PLDM şi PL să nu ia în serios ideea unui astfel de bloc. Or, aducîndu-i în Parlament pe reprezentanţii partidelor mai mici, ei şi-ar crea probleme pentru viitor. Avînd tribună parlamentară, respectivele partide ar fi mult mai vizibile şi ar tulbura serios apele pe segmentul dat de electorat, iar aceasta ar însemna doar probleme pentru partidele mai mari.

Toate cele menţionate mai sus arată că, deşi ideea PNL este în fond una care are dreptul la viaţă şi chiar e justificată de anumite circumstanţe, la modul practic ea are prea puţine şanse să ajungă să fie implementată.

Dumitru Spătaru