În ultima perioadă, în mediul politic şi în presă a început să fie vehiculată ideea unui eventual bloc electoral comun al forţelor pro-europene în alegerile din acest an. Anterior, în noiembrie 2013, am abordat, într-un comentariu, problema posibilelor blocuri electorale ce pot apărea în alegerile parlamentare, examinînd avantajele şi dezavantajele pe care le presupun acestea. Atunci, m-am referit la toate posibilele blocuri ce pot apărea pe dreapta, pe stînga, dar şi în baza actualei coaliţii de guvernare. Acum, cînd ideea unui eventual bloc pro-european este promovată tot mai insistent, am decis să revin la temă, examinînd problema exact din aceleaşi puncte de vedere, adică al avantajelor şi dezavantajelor.

Primul mare avantaj al unui astfel de bloc ar fi semnalul clar transmis societăţii precum că, conştientizînd importanţa momentului istoric şi înţelegînd necesitatea continuării cursului de integrare europeană, partidele pro-europene au uitat de atacurile reciproce, de zîzanie, şi-au dat mîna şi au decis să facă front comun în numele unui scop comun. La sigur, aceasta ar mobiliza electoratul democratic, inclusiv electoratul indecis, care va considera că, din moment ce politicienii merg la compromis, ar fi cazul să ignore şi ei unele momente mai puţin plăcute ce ţin de comportamentul diferitor exponenţi ai segmentului democratic, pro-european, şi, în numele aceluiaşi scop comun, să participe la alegeri, oferind Republicii Moldova şansa de a continua drumul ales.

Al doilea mare avantaj ar fi că partidele democratice, pro-europene, nu se vor măcelări reciproc şi îşi vor putea canaliza întreaga energie, tot efortul pe lupta politică cu adversarii ideii de integrare europeană. Acest moment este extrem de important dacă e să luăm în calcul faptul că în precedentele campanii electorale partidele democratice, pro-europene au pierdut o mulţime de voturi anume din cauza atacurilor reciproce.

Al treilea mare avantaj ar fi că, prezenţa în acest bloc a unor partide pro-europene, democratice cu pondere mai mică, ar exclude cazurile de pierdere a voturilor valabil exprimate în favoarea democraţiei şi integrării europene, o parte dintre care se regăseau ulterior în tabăra comunistă ca urmare a procesului de redistribuire a mandatelor formaţiunilor ce nu au acces în Parlament. Acest moment este foarte important mai ales dacă luăm în calcul faptul că unele sondaje arată că ponderea forţelor pro-europene şi a celor anti-europene este cam egală. Am putea ajunge în situaţia cînd unul sau două mandate de deputat să decidă viitorul Republicii Moldova, calea pe care ţara o va urma în continuare.

Al patrulea avantaj ar fi că, în condiţiile existenţei unui bloc electoral pro-european, constituit în baza partidelor din actuala coaliţie de guvernare pro-europeană, am putea asista la o concentrare fără precedent în mîinile exponenţilor acestui bloc a resurselor administrative, umane, financiare şi media, patru din componentele de bază pe care orice forţă politică mizează într-o campanie electorală. În aceste condiţii, respectivele resurse ar fi direcţionate pe un singur front – lupta cu oponenţii politici, iar rolul acestora ar putea fi decisiv în ecuaţia electorală.

Al cincilea moment important este că, mergînd în alegeri în cadrul unui bloc electoral comun, partidele pro-europene ar simplifica alegerea Occidentului, căci nu este un secret că, chiar dacă nu fac declaraţii oficiale în acest sens, occidentalii îşi au favoriţii lor în fiecare campanie electorală.

La capitolul dezavantaje, ar fi de menţionat în primul rînd că este real pericolul ca multe din partidele pro-europene să-şi piardă o parte din alegători ca urmare a pactului politic pe care-l vor încheia cu alte partide. Şi aceasta din cauza gravelor acuzaţii reciproce şi a atacurilor frecvente între partidele pro-europene care au avut loc constant în ultimii ani şi care au condus la demonizarea anumitor exponenţi ai segmentului de electorat democratic, pro-european. Decît să voteze pentru partide şi lideri, pe care s-au deprins să-i conteste, o parte din alegători pur şi simplu vor sta acasă, iar votul lor se va pierde.

În al doilea rînd, existenţa unui singur bloc al forţelor pro-europene ar permite oponenţilor politici din tabăra anti-europeană să-şi canalizeze mai bine atacurile, sporind la maximum eficienţa acestora. Dacă în lipsa unui astfel de bloc acest efort ar fi fost dispersat şi eficienţa atacurilor anti-europenilor ar fi fost scăzută, acum, lovind puternic într-un singur reprezentant al unui astfel eventual bloc, ar discredita în totalitate forţele pro-europene, ceea ce, desigur, nu poată să nu aibă impact.

În al treilea rînd, nu există nici un sondaj care ar arăta că, dacă merg împreună, forţele pro-europene reuşesc să acumuleze peste 50% din voturile alegătorilor. În acelaşi timp, unele sondaje, inclusiv interne (despre care se vorbeşte neoficial în ultima perioadă), admit posibilitatea ca trei partide pro-europene, democratice (PLDM, PD şi PL), mergînd separat, pot acumula un rezultat comun de peste 50%, ceea ce ar permite crearea unei noi coaliţii de guvernare pro-europene.

În al patrulea rînd, nu trebui să uităm de rivalitatea dintre partidele pro-europene, democratice, care nu poate să dispară din simplul motiv că acestea vor merge în alegeri cu o listă comună. La sigur vor exista pietre subacvatice, partidele îşi vor pune reciproc piedici, iar aceasta nu poate să nu influenţeze rezultatul final comun.

În al cincilea rînd, trebuie luată în calcul şi situaţia  postelectorală, fiind analizată în context şi practica scrutinelor precedente. Iar aceasta arată că, odată ajunşi în Parlament, exponenţii unor partide îşi iau acţiuni pe cont propriu şi fie îşi creează propriile grupuri parlamentare, fie devin deputaţi neafiliaţi şi încep să-şi promoveze propria linie politică, care, de multe ori, este total diferită de angajamentele asumate în campania electorală de echipa care i-a promovat în Parlament. Astfel, în rezultat, în loc de unificare a forţelor pro-europene şi democratice, are loc dispersarea acestora, politicienii punînd în prim plan interesele lor personale sau ale partidelor din care fac parte.

Sigur că există şi alte avantaje şi dezavantaje ale unui posibil bloc electoral şi la fel de sigur este că ele toate sînt luate în calcul de politicienii care examinează un eventual scenariu de acest fel măcar şi din punct de vedere pur teoretic. Care va fi alegerea politicienilor vizaţi de acest eventual proiect, vom afla în scurt timp, fie că se va întîmpla ceva sau nu se va întîmpla nimic. Dar, indiferent de alegerea ce va fi făcută, important este ca aceasta să fie una bine gîndită, examinată din toate punctele de vedere.

Dumitru Spătaru