În ultimul timp, se vorbește și se scrie mult despre posibile blocuri electorale în tabăra democrată. Unii spun că e necesar un bloc comun al partidelor de la guvernare, alții optează pentru un bloc pro-european care ar fi mult mai larg decît primul bloc, a treia categorie pledează pentru un bloc al partidelor liberale etc. Toate aceste idei au la bază ca și argument necesitatea conjugării eforturilor ca să nu se piardă nici un vot ce trebuie dat pentru o cauză nobilă. Pornind de la această constatare, am decis să fac și eu un mic exercițiu, încercînd să scot în evidență un tablou general în cazul în care e să admitem că absolut toate partidele democratice din Moldova, pentru a nu pierde nici un vot, ar decide să meargă în alegeri în cadrul aceluiași bloc, trecînd peste toate disensiunile, supărările și divergențele de opinii.

În prezent, în Moldova, din cele 39 de partide existente, minimum 23 se pretind a fi democratice și pro-europene (unele într-o măsură mai mică, altele – într-o măsură mai mare). Aceste partide sînt următoarele: Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Democrat, Partidul Liberal, Partidul Liberal Reformator, Partidul ”Acțiunea Democrată”, Partidul Popular Creștin Democrat, Partidul Verde Ecologist, Partidul Conservator, Partidul Național Liberal, Mișcarea Antimafie, Partidul Popular, Partidul „Democrația Acasă”, Partidul „Forța Poporului”, Partidul Legii șu Dreptății, Partidul „Speranța Nadejda”, Mișcarea „Forța Nouă”, Partidul „Noua Opțiune Istorică”, Partidul Republican, Uniunea Centristă, Partidul European, Partidul „Pentru Neam și Țară”, Mișcarea Romilor din Republica Moldova și Partidul „Casa Noastră – Moldova”.

Înțeleg că cineva mi-ar putea reproșa că Mișcarea Antimafie niciodată nu va face parte din același bloc electoral cu partidele aflate la guvernare în prezent, pe care le-a criticat în repetate rînduri. Altcineva mi-ar putea spune că nu e corect să pui alături de partide ca PNL astfel de formațiuni ca Partidul Conservator sau Uniunea Centristă. Se vor găsi, probabil, și dintre acei care-mi vor indica la schimbarea de mesaje a PPCD, ceea ce automat înseamnă distanțarea de tabăra democratică. Pot fi și multe alte reproșuri, dar amintesc că acest material are la bază un simplu exercițiu cu scopul de a arăta ce s-ar întîmpla dacă, printr-o minune, toate partidele din Moldova, care au o cît de mică tangență cu democrația și integrarea europeană, ar decide să meargă împreună în alegeri cu scopul de a nu pierde nici un vot al alegătorilor de pe acest segment.

Și dacă tot am pus la punct aspectele ce țin de componența blocului, următorul pas în exercițiul nostru este lista electorală. Pentru ca toate partidele membre să aibă garanția că se vor alege cu minimum un reprezentant în viitorul Parlament și pornind de la un specific politic pur moldovenesc, devenit deja tradițional, e logic să presupunem că primele locuri în listă ar trebui să le ocupe liderii de partide. Astfel, lista ar arăta în felul următor: 1) Vlad Filat; 2) Marian Lupu; 3) Mihai Ghimpu; 4) Ion Hadîrcă; 5) Mihai Godea; 6) Iurie Roșca; 7) Anatolie Prohnițchi; 8) Natalia Nircă; 9) Vitalia Pavlicenco; 10) Sergiu Mocanu; 11) Alexandru Oleinic; 12) Vasile Costiuc; 13) Nicolae Chirtoacă; 14) Nicolae Alexei; 15) Vladimir Florea; 16) Valeriu Pleșca; 17) Victor Alexeev; 18) Andrei Stratan; 19) Mihai Petrache; 20) Viorel Ghimpu; 21) Nicole Uțică; 22) Vasile Drangoi; 23) Oleg Onișcenco.

După ce facem acest prim tur al liderilor, care ar trebui să garanteze tuturor partidelor membre că vor avea măcar un reprezentant în viitorul Parlament și astfel efortul lor electoral va fi răsplătit, revenim la început și admitem, că la a doua etapă pe lista blocului vor fi promovate preponderent persoane din partea partidelor cu pondere, dar și a celor cu pretenții mari. Astfel, în a doua parte lista ar arăta cam așa: 24) Iurie Leancă; 25) Vlad Plahotniuc; 26) Dorin Chirtoacă; 27) Ana Guțu; 28) Viorel Chivriga; 29) Victor Ciobanu; 30) Alexandra Can; 31) Daniela Bodrug; 32) Valeriu Cosarciuc; 33) Alexandru Slusari; 34) Valeriu Streleț; 35) Dumitru Diacov; 36) Corina Fusu; 37) Oleg Bodrug; 38) Liliana Palihovici; 39) Adrian Candu; 40) Valeriu Munteanu.

Mă opresc la locul 40 în lista electorală a unui eventual mare bloc al forțelor democratice pentru că, în primul rînd, rezultatul sumar pe care ni-l dau sondajele pentru partidele democratice nu depășește acest nivel, iar în al doilea rînd trebuie să luăm în calcul nu doar ponderea comuniștilor, ci și un eventual bloc de stînga al altor partide, cu excepția PCRM. Despre acest bloc se vorbește tot mai mult în ultimul timp, menționîndu-se șansele sale reale de a accede în Parlament. Dacă acest lucru se va întîmpla, ecuația postelectorală va fi extrem de simplă: comuniștii și blocul partidelor de stînga, care pledează pentru integrarea euro-asiatică a Republicii Moldova, vor ajunge la guvernare, iar marele bloc al democraților – în opoziție.

Apropo, nici un partid democratic membru al acestui bloc nu-și va putea constitui propria fracțiune, pentru că nu va avea minimul de cinci deputați prevăzut în acest sens de legislație. Cît despre capacitatea partidelor democratice ce trec în Parlament pe listele aceluiași bloc de a crea fracțiuni comune, nici nu face să vorbim – experiența anilor precedenți spune totul în acest sens. Prin urmare, în acest caz, vom avea o opoziție extrem de răzlețită și practic neinstituționalizată. În schimb, vom avea un adevărat triumf al democrației – toate partidele de orientare democratică vor fi prezente în Parlament și vor putea folosi tribuna parlamentară pentru a-și promova mesajele. Ce ziceți: merită ca acest exercițiu pur teoretic să-și găsească aplicarea în practică?

Dumitru Spătaru