trenduri
Statul Republica Moldova, care a sărbătorit recent 23 de ani de independență, își trăiește ultimele zile sau, mai bine zis, ultimii ani. Cel puțin aceasta este impresia care se creează ascultînd declarațiile, propunerile și inițiativele pe care le fac atît actori politici din Republica Moldova, cît și de peste hotare.
Urmărind atent aceste declarații, vrei nu vrei, te prinzi la gîndul că anumiți actori politici, prin declarațiile și opiniile exprimate, pregătesc terenul pentru… dispariția statului Republica Moldova. În continuare voi încerca să fac o trecere în revistă a acestor declarații și a curentelor de opinie generate de ele, generalizîndu-le și împărțindu-le în cîteva grupuri mari.
În acest grup i-am trecut și pe adepții, dar și pe oponenții proiectului Novorusia, care prevede crearea unui nou stat în spațiul ex-sovietic, mai exact acesta ar urma să cuprindă unele regiuni din componența Ucrainei, Transnistria, dar posibil și alte regiuni ale Republicii Moldova. Atît oponenții, cît și adepții acestei idei admit că acest stat ar putea apărea în curînd, iar șansele lui (apropo, destul de reale) depind de cum vor derula lucrurile în continuare în estul Ucraina și dacă focarul de instabilitate se va extinde pînă în regiunea Odessa, adică pînă la hotarul cu Republica Moldova. Proiectul prevede că Republica Moldova va pierde o parte importantă a teritoriului său, iar unii politicieni și analiști deja au venit cu inițiativa de a invita în Moldova trupe NATO cu statut permanent, menționînd că acest lucru e necesar pentru a apăra țara de o amplă agresiunea militară a Rusiei.
Dar, oricare ar fi datele problemei, este clar că punerea în aplicare a proiectului Novorusia va însemna sfîrșitul statului Republica Moldova. În cel mai bun caz, din Republica Moldova vor rămînea doar cîteva raioane, iar numele de stat va fi mai degrabă o denumire convențională decît una reală.
În ultimul timp, atît politicieni de la București, cît și de la Chișinău vorbesc deschis și chiar au fixat obiectivul unirii Republicii Moldova cu România în anul 2018. În replică, antiunioniștii sau, cum își mai spun ei, stataliștii, vin cu grave acuzații și lansează apeluri la solidaritate cu scopul de a contracara acestei intenții. Nu poate fi trecută cu vederea nici reacția destul de vehementă a Moscovei la aceste intenții, care mai că nu spune deschis că e gata să intervină și să folosească orice posibilitate pentru a zădărnici realizarea planului respectiv. Deocamdată, adepții proiectului unirii Republicii Moldova cu România în 2018 nu fac deschis legătură între intenția lor și intențiile Moscovei de a crea noul stat Novorusia, deși unele aluzii de acest fel se fac deja auzite. Neoficial, unii politicieni de dreapta spun că o împărțire a teritoriului actual al Republicii Moldova între Novorusia și România le-ar conveni de minune pentru că soluționează multe probleme asupra cărora ei lucrează de ani buni, inclusiv problema revenirii teritoriilor istorice ale României la patria-mamă.
Din acest grup fac parte în special reprezentanții organelor de drept, în special a celor de securitate ale statului. Aceștia vorbesc deschis despre autoritățile găgăuze, care, potrivit spuselor lor, fac tot posibilul pentru a destabiliza situația în sudul țării, despre presa și ONG-urile, care, sugerează ei, lucrează împotriva statului Republica Moldova, despre separatiștii din estul țării, care urzesc nu știu ce planuri împotriva Republicii Moldova. Dar, dincolo de declarații și îngrijorări, nu se face nimic. Cel puțin, opinia publică nu știe nimic despre aceasta.
Din acest grup fac parte majoritatea partidelor, inclusiv cele de la guvernare, dar și mai multe instituții abilitate ale statului. Acestea preferă să se facă a nu vedea ce se întîmplă în jurul lor, ce declarații se fac despre Republica Moldova, ce idei se lansează etc. Ei au ales o poziție stranie de așteptare, iar această lipsă de reacție poate avea doar două explicații: sau aceste partide și instituții ale statului nu vor să-și complice existența și să-și riște imaginea și pozițiile intervenind într-o problemă atît de delicată, sau și-au făcut calculele lor și au ajuns la concluzia că ceea ce se întîmplă le convine de minune, inclusiv posibilele consecințe.
Acest grup nu este atît de mare ca și precedentele, dar oricum în Republica Moldova sînt și dintre acei care au decis să facă capital politic, erijîndu-se în postura de apărători ai statului Republica Moldova. Sinceritatea acțiunilor și declarațiilor lor însă poate fi pusă la îndoială, mai ales acum cînd ne aflăm în ajunul alegerilor. Nu este exclus că, imediat după ce vor trece alegerile din 30 noiembrie 2014, mulți dintre acești politicieni vor uita și de Republica Moldova, și de cetățeni, dar și de interesele acestora.
Dat fiind cele menționate mai sus, cred că e logic să ne întrebăm: Cîte zile mai are statul Republica Moldova? Răspunsul cred că-l vom afla în scurt timp, maximum în cîțiva ani.
Dumitru Spătaru
