În 1842, a văzut lumina tiparului primul volum al romanului „Suflete moarte” de Nikolai Gogol (cel de-al doilea volum a fost ars de autor înainte de publicare „pentru a distruge demonii” şi a ajuns în zilele noastre doar sub forma unor fragmente). În acel roman, marele scriitor rus scoate în evidenţă practica de a-i trece în registre (ca şi proprietăţi) pe ţăranii şerbi, ce aparţineau boierilor (atunci, în loc de ţăran aflat în proprietatea cuiva se folosea termenul „suflet aflat în proprietatea cuiva”). Şi ţăranii respectivi nu erau şterşi din registre nici măcar după moartea lor, lucru de care încearcă să profite personajul principal al romanului lui Gogol, Pavel Ivanovici Cicikov. Venit într-un oraş de provincie, acesta intră rapid în graţiile elitei locale, iar ulterior începe a cumpăra „sufletele moarte” din registre pentru a le vinde statului. Totodată, corectitudinea cere o precizare: mai mulţi critici literari consideră că nu doar „sufletele moarte” cumpărate de Cicikov au dat naştere denumirii romanului lui Gogol, ci şi acei cu care a contactat eroul principal, reprezentanţii elitei orăşeneşti, care, chiar dacă erau vii din punct de vedere fizic, demult muriseră din punct de vedere spiritual.

De ce am venit cu această introducere în care m-am referit la romanul lui Gogol? Asocierea respectivă mi-a venit citind un comunicat de presă al Comisiei Electorale Centrale, unde se spunea că, din 43 de partide cîte sînt în Moldova, doar 26 au prezentat rapoarte financiare pentru anul trecut aşa cum prevede legislaţia. Apropo, unele dintre ele nu au inclus nici o cifră la venituri sau cheltuieli, limitîndu-se doar la prezentarea raportului în mod formal. Celelalte 17 nu au făcut nici măcar efortul de a prezenta un raport „gol”. De ce? Pentru că marea lor majoritate nu mai există demult la modul practic – au „murit” cu ani în urmă, dar continuă să figureze formal în Registrul partidelor de la Ministerul Justiţiei. Făcînd o analogie cu ţăranii iobagi din romanul lui Gogol, aceste partide sînt „suflete moarte”. Ele nu mai au nici membrii pe care i-au declarat cîndva pentru a fi înregistrate de Ministerul Justiţiei (dacă s-ar face o evaluare s-ar vedea că demult aceste partide nu mai respectă prevederea legală privind numărul minim de membri), nu mai întrunesc organele colective de conducere (aşa cum prevăd statutele lor), demult nu mai participă la viaţa politică a ţării, inclusiv ignoră toate tipurile de alegeri.

Unii lideri nu-şi lichidează partidele pentru că procedura prevăzută de legislaţie în acest sens e greoaie, alţii – aşteaptă o minune care ar readuce la viaţă partidele lor, iar a treia categorie sînt în aşteptarea lui… Cicikov. Mai bine zis, a cuiva care, la fel ca şi eroul lui Gogol, va cumpăra „sufletul mort”, adică partidul mort de facto, dar care, după exemplul iobagilor din romanul menţionat, continuă să figureze în lista Ministerului Justiţiei. Acel cineva îşi va încerca şi el norocul în politică şi, dacă-i va reuşi, poate că va scoate partidul din lista „sufletelor moarte” ale politicii moldoveneşti, dacă nu – se va linişti şi va aştepta deja el momentul pentru a-l vinde cuiva. E şi acesta un fel de business cu „suflete moarte” în politica moldovenească despre care toţi ştiu, dar se fac a nu vedea ce se întîmplă.

Eu am abordat această problemă şi anterior, de aceea, şi de data aceasta voi finisa editorialul cu aceeaşi întrebare: Are curaj actuala guvernare, în special Ministerul Justiţiei, să recunoască existenţa problemei şi să facă în sfîrşit ordine în Registrul partidelor?

Dumitru Spătaru