Primele zile ale campaniei electorale au clarificat cît de cît situaţia poate pe cel mai confuz segment al eşichierului politic la această etapă – cel de stînga. Astfel, după diverse presupuneri şi scenarii desenate de analiştii politici, după numeroase tentative ale liderilor politici de stînga de a găsi soluţiile optime pentru apropiatul scrutin, a devenit clar în ce formulă vor participa respectivele forţe politice la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014.

Speranţele micilor partide de stînga că Partidul Comuniştilor (cel mai important jucător politic de pe această parte a eşichierului) îşi va asuma misiunea deloc uşoară de a-i aduna pe toţi (sau măcar pe unii) în jurul său cu scopul de a nu permite pierderea voturilor alegătorilor de stînga, s-au risipit ca un fum – colosul comunist a decis să meargă cu propria listă în alegerile din noiembrie. Această decizie a PCRM poate fi înţeleasă, căci în ultimii ani partidul s-a confruntat cu mai multe plecări din rîndurile sale ale celor ce au candidat pe lista sa, inclusiv a reprezentanţilor altor partide care anterior au fost primiţi de comunişti în tabăra lor anume pentru a nu permite dispersarea voturilor alegătorilor de stînga. Lecţiile politice dure pe care au trebuit să le înveţe din mers comuniştii şi-au avut efectul şi se pare că în aceste alegeri ei au decis să meargă pe formula – mai puţini, dar toţi verificaţi la capitolul devotament.

Astăzi, sociologii creditează PCRM cu şanse reale de a obţine circa o treime din voturile în Parlament după alegerile din noiembrie. Acest rezultat nu va permite comuniştilor să acceadă de sine stătător la putere aşa cum s-a întîmplat în 2001 şi 2005, dar nu este exclus că acest lucru va deveni posibil ca urmare a unei eventuale coaliţii postelectorale de stînga sau de centru-stînga. Comuniştii înţeleg acest lucru şi, prin tot ceea ce fac, dau impresia că sînt într-o stare de aşteptare. Ei îi lasă pe socialişti, pe cei din partidul lui Renato Usatîi şi pe cei din blocul „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală” să demonstreze de ce sînt în stare de sine stătător, pentru ca, în dependenţă de rezultatul înregistrat, să-i abordeze cu careva propuneri postelectorale.

O variantă de rezervă pentru PCRM după alegeri rămîne şi Partidul Democrat. Comuniştii au mai negociat cu această formaţiune şi anterior o coaliţie postelectorală, dar atunci democraţii au optat pentru o alianţă cu partidele de centru-dreapta. La moment, comuniştii ocupă o poziţie destul de dură în raport cu PD o dovadă fiind declaraţiile lor şi sesizările depuse la Comisia Electorală Centrală împotriva acestei formaţiuni. Dar, acest comportament nu înseamnă numaidecît că PCRM este în război cu PD – aceasta poate fi o tactică electorală menită să reducă la zero zvonurile precum că unul din conducătorii PD ar fi preluat controlul asupra unei părţi importante din PCRM.

Unele sondaje de opinie creditează cu şanse reale de a accede în Parlament partidul pe listele căruia a decis să candideze Renato Usatîi şi echipa sa – „Patria”. Însă, trebuie de menţionat că sondajele menţionate au fost efectuate în perioada în care Renato Usatîi nu avea nimic în comun cu Partidul „Patria”. Acum, chiar dacă e să admitem că acele sondaje arătau o situaţie politică reală, apare întrebarea: Va reuşi oare Renato Usatîi să asigure un transfer de succes către Partidul „Patria” a capitalului politic pe care l-a acumulat anterior pe cont propriu? Dacă da, atunci despre şansele electorale ale acestui partid se va putea vorbi în termeni reali, dar dacă nu…

De asemenea, sînt şi sondaje care acordă şanse de accedere în Parlament Partidului Socialiştilor. Şi această formaţiune are toate motivele pentru a privi cu optimism perspectivele sale electorale. Aceasta pentru că Igor Dodon şi formaţiunea sa au reuşit să se impună ca principalii promotori ai ideii de integrare euro-asiatică a Republicii Moldova, dar şi ca prima miză a Moscovei în scrutinul din noiembrie, lucru care înseamnă mult pentru o parte din electoratul din Moldova. De modul în care socialiştii vor reuşi să joace în continuare aceste două cărţi politice, depind decisiv şansele lor în alegeri.

Apariţia pe stînga eşichierului politic a blocului „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală” (constituit de către Partidul Regiunilor, Partidul Social Democrat, Partidul Popular Socialist şi Mişcarea Populară pentru Uniunea Vamală) complică uşor lucrurile pentru PCRM, PSRM şi Partidul „Patria”. Respectivul bloc va trebui să acumuleze minimum 9% pentru a accede în Parlament (pentru că oficial va fi constituit de doar două formaţiuni politice). Totodată, trebuie de menţionat ca liderul Partidului Regiunilor poate pretinde la circa 2% pe ţară (acesta e electoratul său din autonomia găgăuză raportat la scara întregii republici), PSD are peste 1%, iar ideea aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală este susţinută de peste jumătate din cetăţeni (conform sondajelor), lucru care iarăşi ar putea avantaja acest bloc. În plus, PSD a fost partidul care a colectat peste 232 mii de semnături ale cetăţenilor cu drept de vot în susţinerea ideii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Vamală, iar Mihail Formuzal, liderul Partidului Regiunilor, a fost unul din organizatorii şi promotorii, în luna februarie, curent, a unui referendum în Găgăuzia privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală. Toate acestea, capitalizate politic în alegeri, de asemenea ar putea da un efect anume.

Nu trebuie neglijat nici activismul manifestat pe stînga eşichierului politic de astfel de formaţiuni ca Partidul „Renaşterea”, Partidul „Patrioţii Moldovei” etc. Spre exemplu, Partidul „Renaşterea” îl are ca şi cap de listă pe ex-Premierul Vasile Tarlev, care în 2009 a condus un partid ce a acumulat în alegeri peste 2%.

Astăzi, chiar dacă situaţia pe stînga eşichierului politic pare că s-a clarificat, în realitate aceasta este destul de complicată. Ea este într-atît de complicată încît nimeni nu ar putea spune cu certitudine cum va evolua starea de lucruri în perspectiva apropiată. Or, cu acelaşi succes, forţele de stînga s-ar putea pomeni în opoziţie clară (dacă trece doar PCRM), ar putea avea majoritate simplă (dacă trece PCRM şi unul din două sau ambele partide – PSRM şi „Patria”) sau ar putea avea o majoritate covîrşitoare (dacă trece PCRM, PSRM, „Patria” şi blocul „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”). Totul depinde de cum vor conlucra şi cît de mult se vor încurca reciproc în aceste alegeri formaţiunile menţionate.

Dumitru Spătaru