Astăzi, tot mai multă lume se întreabă dacă va fi posibilă crearea unei noi coaliții de guvernare pro-europene după alegerile din 30 noiembrie 2014. Șansele acestei coaliții, dacă e să judecăm după sondajele de opinie făcute publice în ultima perioadă, dar și după sondajele interne ale partidelor, unele informații despre care apar periodic în presă, sînt cam de 50 la 50.
Astfel, este clar că această coaliție poate fi constituită de trei partide – Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Democrat și Partidul Liberal. Aceasta dacă Partidul Liberal Reformator sau alte partide de centru-dreapta nu vor reuși o minune pe ultima sută de metri a campaniei electorale și nu vor trece și ele pragul electoral. La moment, sondajele creditează PLDM cu circa 18%, PD – cu circa 10%, iar PL – cu circa 7%. Acest rezultat poate fi suficient pentru o coaliție de guvernare democratică și pro-europeană la limită (50 și ceva mandate de deputat) cu condiția că în Parlament trec maximum două partide de centru-stînga. Dacă va apărea și un al treilea jucător postelectoral de pe stînga eșichierului politic (dar acest lucru este posibil), atunci șansele unei noi coaliții pro-europene de centru-dreapta vor scădea dramatic. Mai bine zis, practic vor deveni nule.
Atunci cînd vorbim de șansele unei noi coaliții de guvernare pro-europene trebuie să luăm în calcul cîteva posibile riscuri. Primul și cel mai mare risc este cel menționat mai sus – accederea în Parlament a mai mult de două partide de stînga. Astăzi, comuniștii sînt creditați cu circa 24% din voturile alegătorilor, iar partidul lui Renato Usatîi este considerat cu șanse reale de a depăși la limită bariera electorală de 6%. Împreună aceste partide vor îngusta simțitor spațiul de manevră al partidelor democratice pro-europene în perioada electorală, dar oricum acestea din urmă vor ieși învingătoare, dacă, desigur, vor identifica formula de compromis pentru a guverna împreună în continuare. Totodată, alte sondaje creditează Partidul Socialiștilor din Republica Moldova cu șanse de a trece în Parlament. Dacă acest lucru se va întîmpla, cele trei partide de stînga vor avea un rezultat sumar mai mare decît cele trei partide de centru-dreapta menționate și atunci, cel mai probabil, va fi luată decizia privind constituirea de către acestea a noii coaliții de guvernare.
Un alt mare risc pentru partidele de centru-dreapta este fărîmițarea excesivă a segmentului de electorat pe care activează ele. Astfel, există un șir de partide de aceeași orientare, destul de active (Partidul Național Liberal, Partidul Liberal Reformator, Partidul Popular din Republica Moldova etc.), care au o atitudine destul de critică în raport cu cele trei partide de centru-dreapta cotate cu șanse reale de a accede în Parlament și care vor acumula un număr important de voturi, dar care nu va fi suficient pentru a le asigura trecerea în Parlament. Pentru a evita atacurile din partea acestor formațiuni (ceea ce ar putea să le coste un număr anume de voturi), dar și pentru a preveni pierderea în van a voturilor alegătorilor democrați, cele trei partide de centru-dreapta cotate cu șanse reale de a accede în Parlament trebuie de pe acum să se gîndească la o ofertă pe măsură celorlalte formațiuni de pe același segment de electorat. Spre exemplu, să le propună unele portofolii în viitorul Guvern, pentru ca și acestea să participe la guvernarea țării, așa cum își doresc alegătorii lor. Desigur, pot fi și alte oferte, cum ar fi, spre exemplu, asumarea unor angajamente clare de promovare a anumitor acțiuni, dar identificarea și vociferarea lor ține deja de respectivele partide, dar nu de jurnaliști și analiști politici.
Un alt mare pericol pentru partidele de centru-dreapta este modul în care se vor manifesta ele în campania electorală la capitolul relații reciproce. Dacă se vor ataca între ele, dacă nu vor avea anumite înțelegeri de principiu, toate aceste formațiuni vor pierde voturi, ceea ce va complica și mai mult ecuația postelectorală pentru ele. De aceea, minimum un pact de neagresiune la această etapă se impune ca o necesitate imperioasă.
O provocare pentru partidele de centru și de dreapta este modul în care vor lucra cu alegătorii indeciși. Potrivit unor sondaje, numărul acestora este de peste o treime din numărul total de alegători. Dacă nu vor întreprinde nici un fel de acțiuni în acest sens, partidele de centru-dreapta riscă să rămînă în postura de spectatori și să contemple cum aceste voturi merg spre oponenții lor și-i ajută să obțină rezultatul necesar pentru a accede la guvernare.
O provocare este și modul în care cele trei partide menționate mai sus își vor construi relația cu diaspora, care reprezintă o resursă electorală destul de importantă. Chiar dacă toate cele trei partide sînt destul de active în diasporă, nu există nici o garanție că au găsit calea cea mai bună spre inima acestei categorii de alegători și nu există nici o garanție că voturile respective, care anterior au înclinat balanța electorală în mod decisiv, nu se vor pierde acum.
Nu mai puțin importante sînt și ofertele electorale cu care vor veni cele trei formațiuni. În dependență de consistența și calitatea acestor oferte, partidele respective ar putea pierde sau cîștiga voturi suplimentare. Iar în condițiile în care fiecare vor ar putea fi decisiv în stabilirea configurației viitoarei guvernări a Republicii Moldova, acest aspect nu poate fi neglijat.
Desigur, există și alte pericole ce planează asupra unei eventuale noi coaliții democratice și pro-europene de guvernare în Republica Moldova. Dar, dacă ar ține cont măcar de cele menționate mai sus, cele trei partide amintite deja ar face un pas serios spre asigurarea Republicii Moldova cu o nouă putere orientată spre Europa.
Dumitru Spătaru
