Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au scos în evidenţă o mare problemă care este în Republica Moldova – credibilitatea sondajelor de opinie. Şi cînd spun că aceasta e o problemă nu pun la îndoială profesionalismul celor ce efectuează sondajele, ci doar constat că există premise ca în curînd nimeni să nu mai creadă în sondaje, iar acest instrument democratic, aplicat pe larg în majoritatea ţărilor lumii, riscă să fie discreditat total în Republica Moldova.

Ca să fiu mai înţeles, voi invoca exemplul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, care a acumulat peste 21% în alegerile de duminica trecută, în timp ce majoritatea sociologilor nu-i dădeau mari şanse să treacă bariera electorală. Astfel, din mulţimea de sondaje efectuate în perioada electorală, doar unul a dat PSRM ca şi sigur trecut în Parlament (dar şi acesta cu o eroare de peste 10%), iar unul a plasat PSRM la limita barierei electorale. Fiţi de acord că situaţia nu e normală deloc şi evident că apar anumite întrebări!

Nu mă voi opri la fiecare sondaj în parte şi la decalajele enorme înregistrate între scorul unui sau altui partid şi cel pe care i l-au dat iniţial sociologii. Nu mă voi referi nici la marea ruşine înregistrată în cadrul precedentului scrutin parlamentar cînd rezultatele sondajului la ieşirea la urne au fost total diferite de rezultatele alegerilor. Nu mă voi referi nici măcar de sondajele efectuate în perioada dintre ultimele două scrutine parlamentare, care, de multe ori, parcă erau făcute din cosmos, neavînd nimic în comun cu realitatea. La nimic din toate astea nu mă voi referi, ci doar voi constata că această situaţie anormală, care durează de ani de zile, vrei nu vrei te impune să te întrebi: Ce se întîmplă cu sociologii din Republica Moldova şi ce reprezintă în realitate sondajele, dacă ele nu reflectă opinia societăţii? Să fie acestea simple instrumente de manipulare politică, aşa cum declară unii politicieni? Să fie acestea periuţe moi de puf folosite pentru a face masaj la tîmple unor politicieni care preferă să trăiască mai mult în lumea viselor roz decît în realitate? Să fie acestea doar o modalitate de a face bani de către oameni care speculează la greu pe emoţiile politicienilor? Sau, totuşi, există nişte explicaţii obiective a situaţiei catastrofale care se înregistrează la capitolul credibilitatea sondajelor?

Voi încerca să răspund la această ultimă întrebare. Părerea mea este că acei care fac sondaje în Moldova nu au nici o vină, iar situaţia creată poate fi uşor explicată. Spre exemplu, un sociolog cunoscut îmi spunea că cetăţenii Republicii Moldova, nu se ştie din ce motive, dar, de regulă, preferă să mintă atunci cînd răspund la întrebările celor ce-i chestionează. Că o fi vorba de instinct de autoconservare, că le este teama de ceva etc. – asta nimeni nu o ştie. Un alt sociologic, pe care l-am întrebat direct despre rezultatul înregistrat de socialişti în alegeri şi de cel acordat acestei formaţiuni în sondaje, mi-a spus că de vină e situaţia de ultimă oră, că partidul lui Igor Dodon a fost susţinut masiv de votanţii lui Renato Usatîi, exclus din competiţie pe ultima sută de metri. Şi uite aşa cum s-au găsit două explicaţii la două dintre problemele enunţate de mine, sînt sigur că se pot găsi şi alte explicaţii pentru alte probleme. Dar sociologii preferă să tacă şi să se facă că nu văd că au o mare problemă şi aceasta se numeşte – LIPSA DE CREDIBILITATE. Iar atîta timp cît ei vor tăcea, cît nu vor face nimic pentru a-şi apăra reputaţia, noi avem dreptul să adresăm astfel de întrebări ca: Ce se întîmplă cu sociologii din Republica Moldova şi ce reprezintă în realitate sondajele, dacă ele nu reflectă opinia societăţii?

Dumitru Spătaru