Deși sînt permanent pe prima linie, iar imaginea lor este asociată puternic cu formațiunile sau cu liderul pe care-l reprezintă, în istoria de peste două decenii a Republicii Moldova, cu o singură excepție, purtătorii de cuvînt nu au dorit sau nu l-i s-a oferit șansa să facă politică în adevăratul sens al cuvîntului. Iar pentru a ne convinge de acest lucru, este suficient să facem o scurtă retrospectivă a situației politice din Moldova de la independență încoace, privind lucrurile anume sub acest aspect.

Primul Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur l-a avut ca și purtător de cuvînt (dacă nu la Președinție, cel puțin la partidul pe care l-a fondat și l-a condus ulterior) pe Pavel Rotaru.

Ce de-al doilea Președinte, Petru Lucinschi, cînd era Spreaker, l-a avut ca purtător de cuvînt pe Sergiu Vladîca, iar la Președinție – inițial pe Anatol Barbei, iar ulterior pe Anatol Golea.

Cel de-al treilea Președinte, Vladimir Voronin a avut trei purtători de cuvînt: Virgil Andreev, Valeriu Reniță și Natalia Vișanu.

Pe timpul Președinției în Parlament a lui Dumitru Diacov și a Eugeniei Ostapciuc, atribuțiile de purtător de cuvînt le-a exercitat același Sergiu Vladîca.

Speakerul Marian Lupu a avut doi purtători de cuvînt – Alexandru Barbov și Diana Lungu. În calitate de Președinte interimar, el l-a avut ca purtător de cuvînt pe Eduard Balan, iar apoi pe Iulian Bercu.

Mihai Ghimpu, la Președinție l-a avut ca purtător de cuvînt pe Valeriu Rusu, iar la Parlament – pe Liliana Anghel și Ghenadie Vasilache.

Ion Sturza l-a avut ca purtător de cuvînt, în perioada cînd era Prim-ministru, pe Nicolae Chirtoacă.

Premierul Dumitru Braghiș l-a avut ca purtător de cuvînt pe Dumitru Petrenco, iar ca lider de partid – pe Vitalie Pascaru.

Premierul Vasile Tarlev le-a avut ca purtători de cuvînt pe Svetlana Ivanov și pe Carmina Lupei.

Premierul Zinaida Greceanîi l-a avut în calitate de purtător de cuvînt pe Vitalie Condrațchi.

Premierul Vlad Filat l-a avut în calitate de purtător de cuvînt pe Igor Volnițchi.

Premierul Iurie Leancă a avut-o în calitate de purtător de cuvînt pe Liliana Vițu.

Șirul politicienilor și purtătorilor lor de cuvînt poate continua, fiind raportat nu doar la cei ce au deținut primele funcții în stat, ci și la lideri de partide. Și știți ce detaliu interesant veți depista dacă veți analiza atent lucrurile sub acest aspect? Cu excepția lui Victor Osipov, purtătorul de cuvînt al AMN în perioada de pînă la 2009, nici un purtător de cuvînt nu a făcut pasul spre politică după expirarea mandatului. Posibil nici nu au avut astfel de oferte de la liderii politici cu care au lucrat, dar nu este exclus că aceasta să fi fost și decizia lor conștientă, după ce au văzut ce se face de cealaltă parte a baricadelor. Nu credeți că avem de a face cu un mister care ar trebui să fie dezlegat odată și odată?

Dumitru Spătaru