Plenara Comitetului Central al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, care a avut loc acum cîteva zile, a decis convocarea Congresului PCRM pe data de 20 noiembrie 2016. Discuţiile la plenară au avut loc departe de ochii presei, iar dacă mai adăugăm şi faptul că relatarea oficială de la acest eveniment a fost destul de „seacă”, apar unele întrebări şi presupuneri.

Prima întrebare este: De ce în comunicatul oficial al PCRM nu este nici un cuvînt despre alegerile prezidenţiale? O posibilă explicaţie este că, comuniştii nu cred că aceste alegeri vor avea loc şi anterior Vladimir Voronin, liderul PCRM, nu o dată a făcut aluzii la această temă. Mai mult ca atît, comuniştii lasă să se înţeleagă că îşi vor face publică poziţia faţă de acest scrutin, inclusiv îşi vor anunţa candidatul, nemijlocit înainte de startul campaniei electorale, ceea ce iarăşi dovedeşte că PCRM nu e convins că aceste alegeri vor avea loc. A doua presupunere este că PCRM evită să discute la acest subiect pentru că nu are încă o claritate cine ar putea fi candidatul său – Vladimir Voronin sau altcineva. În acest caz, discuţiile înainte de timp doar ar provoca noi scindări în PCRM. Şi dacă PCRM nu e convins că respectivele alegeri vor avea loc, ce rost are să-şi creeze singur sieşi probleme pe loc gol?

A doua întrebare este: De ce s-a fixat Congresul pe data de 20 noiembrie 2016? La o analiză mai profundă devine clar că data respectivă nu a fost aleasă întîmplător şi că e în strînsă legătură cu preconizatele alegeri prezidenţiale, chiar dacă comuniştii dau de înţeles că nu cred că acest scrutin va avea loc. Astfel, alegerile prezidenţiale urmează să aibă loc pe data de 30 octombrie, iar turul doi (care, cel mai probabil, va fi inevitabil) – peste două săptămîni. Deci, 20 noiembrie este prima zi de odihnă după cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, ceea ce le va permite comuniştilor să facă un bilanţ al rezultatelor participării lor în respectivul scrutin, dar şi să ia anumite decizii.

Să admitem că Vladimir Voronin va fi candidatul PCRM la funcţia de Preşedinte al RM. Dacă obţine victoria (ceea în ce e greu de crezut), aceasta va însemna o nouă şansă pentru PCRM, iar Congresul va lua deciziile ce se vor impune în această situaţie.

Să admitem că Vladimir Voronin candidează, dar suferă un eşec usturător (lucru cît se poate de posibil). În acest caz, cel mai probabil, în cadrul Congresului, Vladimir Voronin îşi va anunţa retragerea din funcţia de lider al PCRM şi, în genere, din politica moldovenească, lăsînd partidul unui nou lider.

Să admitem că din partea PCRM va candida altcineva la funcţia de Preşedinte al RM. Dacă va înregistra un rezultat bun, atunci nu e exclus că Vladimir Voronin va decide să-şi lase partidul şi să se retragă. Dacă va înregistra un rezultat rău, cel mai probabil, Congresul îl va realege pe Vladimir Voronin în funcţia de președinte al PCRM şi el va continua să-şi identifice potenţialul succesor. Astfel, actualul lider al PCRM va avea la dispoziţie încă doi ani timp în care îşi va pregăti succesorul, îşi va pregăti partidul de următoarele alegeri parlamentare şi îşi va pregăti propria retragere din politică.

Toate acestea dovedesc că Vladimir Voronin tratează cu maximă prudenţă situaţia în care se află la moment partidul său, dar şi perspectivele ce se pot prefigura în viitorul apropiat. Iar această prudenţă şi-a pus amprenta şi asupra recentei plenare a CC a PCRM, care a dat naştere la noi întrebări, decît să ofere răspunsuri la cele ce existau deja.

Dumitru Spătaru