Noului Guvern al Republicii Moldova, care urmează să fie învestit în scurt timp, îi va reveni o misiune deloc uşoară – el va trebui să facă față mai multor provocări, iar de modul în care va reuși sau nu va reuși acest lucru va depinde soarta întregii țări.

Din start trebuie de menţionat că noul Executiv va trebui să stabilească clar priorităţile sale pe termen scurt și priorităţile pe termen mediu și lung. Cea mai mare provocare la capitolul priorități pe termen scurt o va constitui elaborarea, cît de repede posibil, şi adoptarea politicii bugetar fiscale și a Legii bugetului de stat pentru anul curent. Din cauza alegerilor și a instabilităţii politice pe care au presupus-o acestea, Republica Moldova nu a reușit să adopte cele două documente menționate mai sus în termenii prevăzuţi de legislaţie și la moment este aplicată aşa-numita regulă a celei de-a 12-ea părţi, adică în fiecare lună se foloseşte circa a 12-ea parte a bugetului pentru anul trecut, pornindu-se de la acumulările bugetare ce au loc.

O altă mare provocare în acest context, dar care are legătură directă cu prima, este implementarea noii Legi a finanţelor publice locale, care prevede direcţionarea unor sume importante către primării. Această lege este un subiect atît de sensibil, încît în ultimii ani autorităţile au tot amînat implementarea ei, lăsînd ca întreaga presiune să revină perioadei de după alegerile parlamentare. Acum subiectul devine și mai sensibil, dacă luăm în calcul că în acest an vom avea alegeri locale generale.

A treia mare provocare va fi depășirea situaţiei legate de exporturile moldoveneşti, în special a celor destinate pieței Rusiei. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare dă asigurări că toate lucrările preparatorii necesare în acest sens au fost făcute și, în scurt timp, exportul către Rusia ar putea fi deblocat. La modul practic, însă nimeni nu poate da nici un fel de garanţii în acest sens.

O altă prioritare a noului Guvern va deveni automat situaţia de pe piața valutară a Republicii Moldova, care, în ultima perioadă, dă impresia că a scăpat de sub control. Cu atît mai mult că factorii ce au atribuţie directă la această problemă (situaţia din Rusia și Ucraina, problemele legate de repatrierea valutei de către exportatori, diminuarea transferurilor de la cetățenii aflaţi peste hotare etc.) nu pare să scadă din presiune.

O altă mare provocare pentru noul Guvern va fi deblocarea relaţiilor cu Fondul Monetar Internaţional. În condiţiile în care întreaga regiune dă semne că intră într-o recesiune profundă, am putea ajunge în situaţia în care, fără ajutorul FMI, pur și simplu să nu putem rezista.

Și la capitolul relaţia cu Uniunea Europeană noul Guvern va trebui să se mişte rapid. Din cauza instabilităţii politice, prima şedinţă a Consiliului de asociere RM-UE a fost amînată. Acest Consiliu va deveni funcţional doar după ce vom avea un nou Guvern. Cu atît mai mult că între părţi au început deja să se acumuleze probleme ce necesită soluţionare urgentă, iar cea mai importantă din acest punct de vedere este finanţarea de către UE a reformei justiţiei.

O adevărată provocare pentru noul Guvern va fi reluarea procesul de negocieri în vederea reîntregirii teritoriale a Republicii Moldova. Acest proces practic a fost abandonat în ultima perioadă, iar sub presiunea evenimentelor din Rusia și Ucraina, situaţia ruscă să iasă de sub control.

Nu mai puţine eforturi noul Guvern va trebui să depună și în vederea asigurării stabilităţii politice ca urmare a campaniei electorale a alegerilor Başcanului Găgăuziei din data de 22 martie, dar și a campaniei electorale a alegerilor locale generale de la jumătatea anului curent. Cu atît mai mult că încă nu este clară nici situaţia legată de un posibil referendum în probela modificării Constituţiei, astfel încît șeful statului să fie din nou ales de către cetăţeni prin vot direct.

Pe termen mediu și lung, noul Guvern va trebui să depună eforturi considerabile pentru continuarea cursului de integrare europeană, astfel încît Moldova să reuşească în următorii doi ani să depună cerere de aderare la UE. De asemenea. eforturi considerabile vor trebui depuse în vederea asigurării implementării reformei în justiţie, a continuării reformei poliţiei, a reformei serviciului fiscal de stat, dar și să asigure buna administrare a patrimoniului public, astfel încît acesta să genereze maximă eficienţă.

Și, desigur, cel mai important obiectiv al noului Guvern ar trebui să devină consolidarea societăţii. Căci, fără realizarea acestuia, majoritatea obiectivelor menţionate mai sus nu au sorţi de izbîndă.

Toate acestea arată că noului Guvern îi revine o misiune destul de dificilă, iar aceasta încă o dată scoate în evidenţă necesitatea unei echipe de adevăraţi profesionişti. În caz contrar, vom ajunge să constatăm că din nou am avut un Guvern de tranziţie, ce nu a avut capacitatea să soluţioneze problemele țării, lăsîndu-le „moştenire” celor ce vor veni după el.

Dumitru Spătaru