Maia Sandu a anunţat deja despre intenţia sa de a demara procesul de constituire a unui nou partid. Însă, cea mai mare problemă a acestei noi formaţiuni nu vor fi banii (după cum cred unii analişti şi chiar însăşi Maia Sandu declarase anterior că pentru a crea un partid e nevoie de mulţi bani), ci cu totul alte probleme vor fi pietrele de care s-ar putea poticni acest nou proiect politic.

Prima mare provocare este cine va fi baza acestui partid, adică de către cine şi din cine vor fi constituite organizaţiile teritoriale. Se ştie deja că în teritorii există un număr anume de persoane (se zice că ar avea influenţă asupra alegătorilor), care au un număr anume de susţinători (se zice că ar fi activi din punct de vedere politic), care-şi propun pe rînd serviciile ba unui partid, ba altui partid. Aceşti aşa-zişi politicieni locali sînt „nemuritori”, pentru că, de-a lungul anilor, au „îngropat” nu un singur partid, iar ei au rămas pe linia de plutire şi serviciile lor continuă să se bucure de căutare şi în prezent. De aceşti „feodali” locali au depins tot timpul partidele politice din Moldova, pentru că norma legală obligă fiecare formaţiune politică să aibă un anumit număr de susţinători într-un anumit număr de unităţi administrativ-teritoriale de nivelul doi. Vor ei sau nu vor, politicienii ce creează un partid sînt nevoiţi să apeleze la serviciile „feodalilor” politici locali pentru că „alţii în teritorii nu-s” (şi „feodalii” au avut grijă ca alternative să nu fie, adunînd sub ei tot ce înseamnă în teritorii element politic activ), iar fără ei partidul riscă să nu întrunească prevederile legale. „Feodalii” locali ştiu acest lucru şi stau liniştiţi şi acum (pentru că sunt siguri că de ei oricum va avea nevoie, dacă nu partidul X, atunci partidul Y), dar şi pe viitor tot aşa vor sta (fără a face nimic pentru noul lor partid sau, mai bine zis, vor crea doar aparenţe în alegerile parlamentare şi în perioada dintre alegeri, dar vor lucra cu adevărat doar în alegerile locale, cînd va fi vorba de interesul lor personal sau de grup). Acum, după falimentul unor formaţiuni din tabăra democrată, asemenea „pleavă” politică este din belşug în teritorii. Întrebarea este: Va reuşi oare Maia Sandu să formeze echipe teritoriale evitînd aceşti „feodali” sau va fi nevoită să închidă ochii şi să-i accepte în rîndurile noului său partid. Dacă va închide ochii, va face prima mare greşeală care-i va „îngropa” partidul pe viitor, or pentru „feodalii” politici din teritorii interesele noii formaţiuni vor conta exact atît cît au contat şi interesele altor partide prin care s-au perindat de-a lungul anilor.

A doua mare provocare căreia va trebui să-i facă faţă Maia Sandu va fi „pleava” politică de nivel central. Diverşi transfugi şi aventurieri politici, care au profitat de-a lungul anilor de diferite partide politice, deja se uită cu jind spre formaţiunea politică în curs de constituire. Partidele de care s-au folosit pînă în prezent deja se duc la fund şi ei caută alte formaţiuni care să-i ajute ca să prospere şi în continuare în business-urile pe care le au (oficial şi neoficial), să-i ajute să-şi rezolve anumite probleme (personale sau de familie), să-i ajute să ocupe anumite funcţii (ei sau protejaţii lor). Pentru aceşti aşa-zişi politicieni nu contează denumirea partidului din care fac parte, doctrina sau principiile acestui partid. Contează doar ca el să le ofere posibilitate să-şi facă interesele, iar astfel de profitori politici sînt o mulţime – mişună prin Parlament, prin Guvern, prin diferite instituţii de stat şi caută „krîşă politică”. Dacă Maia Sandu va accepta în noua sa formaţiune măcar un fost deputat, măcar un fost ministru, viceministru sau nu ştiu ce funcţionăraş care a fost într-un fel dau altul legat măcar de un partid, va pune o mină cu efect întîrziat la temelia partidului pe care-l creează.

A treia mare provocare căreia va trebui să-i facă faţă Maia Sandu va fi capacitatea de a rezista campaniilor media ce vor fi organizate (inevitabil) împotriva sa. Maia Sandu este un politician incomod (poate chiar cel mai incomod politician) pentru cei care astăzi controlează cea mai mare parte din presa din Republica Moldova. De aceea, ea nu trebuie să-şi facă iluzii şi să creadă că-şi lansează proiectul politic într-un stat cu democraţie funcţională şi unde presa este cu adevărat liberă. Liberă este doar o mică parte din presă, iar cu influenţă reală – această parte este şi mai mică. Restul presei numaidecît va declanşa campanii de manipulare, de denigrare a Maiei Sandu şi a proiectului ei politic şi va fi o adevărată provocare pentru ea să ştie să dea un răspuns pe măsură acestor campanii, astfel încît partidul său să reuşească să supravieţuiască şi, mai mult ca atît, să se afirme ca o alternativă serioasă actualei clase politice. De modul în care va reuşi ea acest lucru, depinde şi viitorul politic al partidului pe care-l creează.

A patra mare provocare pentru Maia Sandu va fi formularea principiilor şi scopurilor de bază ale noului partid politic. Aceste principii şi scopuri trebuie să se deosebească radical de tot ceea ce am avut şi avem şi acum în politică. Dacă acest lucru nu se va întîmpla, toţi vor înţelege că noul partid politic vine doar să ocupe o nişă electorală, care a rămas temporar liberă, dar, în esenţă, nu va aduce un plus de calitate politicii moldoveneşti.

A cincea mare provocare pentru Maia Sandu şi pentru partidul său va fi poziţionarea în raport cu alte formaţiuni politice. Va fi de ajuns doar un mic pas greşit şi asupra partidului vor începe să planeze anumite suspiciuni, care, amplificate de presa afiliată politic, în perspectivă, i-ar putea fi fatale Maiei Sandu şi echipei sale.

Desigur, Maia Sandu şi partidul pe care-l creează vor trebui să facă faţă şi altor provocări – acest lucru e inevitabil în condiţiile în care-ţi propui drept scop să duci o luptă politică în adevăratul sens al cuvîntului. Însă, aceste provocări vor veni cu timpul, iar la prima etapă e foarte important (pentru noul partid politic) ca cel puţin celor cinci menţionate mai sus Maia Sandu şi echipa sa să le poată face faţă.

Dumitru Spătaru