Grupul de iniţiativă privind desfăşurarea unui referendum constituţional în problema reducerii numărului de deputaţi de la 101 la 71 şi lipsirii acestora de imunitate a anunţat că va organiza un amplu protest, pe data de 24 aprilie, ca urmare a deciziei Comisiei Electorale Centrale (CEC) de a nu demara procedura de organizare a referendumului respectiv dat fiind abaterile depistate. Dacă luăm în calcul că liderii acestui grup conduc şi Partidul „Platforma Demnitate şi Adevăr”, putem presupune că protestul va fi susţinut integral de membrii acestei formaţiuni politice. Şi „Partidul Nostru” a anunţat că va susţine acest protest, iar, potrivit unor informaţii, protestatarilor ar putea să li se alăture simpatizanţii Maei Sandu, fermierii etc. În aceste condiţii, este logic să ne întrebăm: Care va fi amploarea protestului şi ce urmări ar putea avea acesta?

Prima impresie este că acest protest va fi folosit ca şi pretext de către diferite forţe şi categorii sociale pentru a-şi exprima nemulţumirea generală faţă de guvernare. Or, nu toţi acei care vor ieşi în stradă vor ţine să-şi exprime nemulţumirea doar faţă de decizia CEC ce blochează referendumul. Spre exemplu, cei din „Partidul Nostru” vor vedea în aceasta o posibilitate de a se răzbuna pe guvernare pentru că liderul lor, Renato Usatîi este împiedicat să participe la alegerile  prezidenţiale din toamnă. Adepţii Maei Sandu ar putea ieşi în stradă în speranţa că vor reuşi să pună suficientă presiune pe putere astfel încît să obţină şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate (ei nu ascund că văd soluţionarea tuturor problemelor cu care se confruntă Moldova doar pe calea înlăturării de la guvernare a actualei puteri). De asemenea, nu este exclus că şi mai mulţi agenţi economici şi-ar putea încuraja angajaţii să iasă în stradă ca urmare a presiunii suplimentare ce se pune pe umerii lor prin noua politică bugetar-fiscală, după cum nu este exclus că în stradă pot ieşi diferiţi oameni simpli, fiecare dintre care are ceva împotriva puterii şi nu numaidecît pretenţia legată de referendum. Dacă toate astea se vor întîmpla şi oameni diferiţi vor ieşi în stradă folosind referendumul doar ca şi pretext, dar, în realitate, avînd alte nemulţumiri şi alte scopuri, protestul ar putea deveni unul de amploare şi poate chiar de durată.

Deocamdată, nu se ştie cum vor proceda unioniştii, curent care, în ultima perioadă, a căpătat amploare. Pe de o parte, ei nu ar trebui să iasă în stradă alături de unele forţe pro-ruse, mai ales că anterior şi unii dintre liderii grupului de iniţiativă privind organizarea referendumului s-au detaşat de ei (în timpul protestelor împotriva guvernării, organizate de Platforma DA). Dar, pe de altă parte, unioniştii, care nu o dată au criticat actuala putere, s-ar putea să decidă că este o bună oportunitate de a-i aplica încă o lovitură, în speranţa că, pe fonul unor ample revolte populare, aceasta se va dovedi mai eficientă decît precedentele.

A doua impresie este că preconizatul protest, anunţat pentru data de 24 aprilie, ar putea servi pentru putere drept un indicator al eficienţei acţiunilor sale de pînă acum, îndreptate spre stabilizarea situaţiei în ţară. Moldova a început anul 2016 cu ample proteste împotriva guvernării şi, la un moment dat, acestea chiar au degradat în acte de violenţă. Pentru a calma spiritele, guvernarea a fost nevoită să facă mai multe cedări: în plan social – s-au diminuat tarifele la energie şi gaze naturale, în vînzare din nou a fost pusă pîinea socială, s-au diminuat preţurile la medicamente etc.; în plan economic – s-au sistat pentru o perioadă anume toate controalele de stat ce vizau mediul de afaceri; în plan politic – s-a revenit la formula alegerii directe a Preşedintelui de către cetăţeni. Astfel, guvernarea nu doar a scăpat de proteste, dar şi a reuşit să semene zîzanie în rîndurile opoziţiei (fiecare pregătindu-se acum pe cont propriu de alegerile prezidenţiale şi văzînd în partenerul de ieri un inamic periculos). Dacă numărul participanţilor la protestele anunţate pentru 24 aprilie va fi unul modest, guvernarea va înţelege că situaţia rămîne „sub control” şi aceasta ar putea să o determine să facă anumite acţiuni în continuare, ştiindu-se la adăpost în raport cu o posibilă revoltă socială. Dacă însă protestele vor fi de amploare, guvernarea va trebui să facă concluzia că decizia CEC în cazul referendumului a şters ca şi cu un burete toţi paşii pe care i-a făcut anterior pentru a calma spiritele în societate.

A treia impresie este că aceste proteste, în caz de reuşită, ar putea readuce în prim plan ideea opoziţiei unite. Opoziţia, indiferent de simpatiile şi viziunile sale politice, la un moment dat devenise destul de unită, avea revendicări şi acţiuni comune, iar aceasta reprezenta un mare pericol pentru guvernare. Acum, dacă Andrei Năstase, Renato Usatîi şi Maia Sandu îşi vor conjuga din nou eforturile, urmările ar putea fi destul de neplăcute pentru guvernare. Or, şi Igor Dodon, împreună cu socialiştii săi, nu vor putea sta mult timp într-o parte, deoarece ar risca să piardă importante poziţii electorale. Iar unirea opoziţiei nimic bun pentru putere nu poate să însemne.

Vom avea proteste de amploare, care-i vor reuni pe toţi nemulţumiţii de actuala guvernare sau oamenii vor prefera să creadă în stabilitatea despre care puterea spune că o asigură zi de zi – deocamdată este greu de dat răspuns la această întrebare. La fel este greu de spus dacă aceste proteste vor crea acea bază de care are nevoie opoziţia pentru a-şi uni din nou eforturile. Unicul lucru pe care-l ştim cu certitudine la acest moment este că preconizatul protest rămîne un mare semn de întrebare şi pentru putere, şi pentru opoziţie. Nici o tabără, nici alta nu ştie de ce „surprize” va avea parte. Desigur, fiecare încearcă să anticipeze şi să se pregătească cum ştie mai bine de acest protest, dar claritate deplină la acest capitol vor avea nemijlocit în ziua protestului. Anume atunci şi se vor putea face concluziile definitive privind impactul protestului asupra situaţiei politice din continuare.

Dumitru Spătaru