Politica moldovenească are o mare problemă, dar politicienii nu vor să o recunoască, preferînd să se folosească periodic de ea pentru a obține beneficii de moment și neglijînd totalmente probabilitatea că într-o bună zi chiar ei ar putea să-i devină victime. Această problemă este cea a partidelor cu denumiri practic identice.

Spre exemplu, se știe că Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, în cadrul precedentelor alegeri parlamentare, a pierdut statutul de cea mai influentă formațiune politică din cauza faptului că în alegeri a participat și Partidul Comunist Reformator din Moldova, cu o abreviere identică cu cea a formațiunii lui Vladimir Voronin și cu o siglă electorală aproape identică. Cele circa 5% acumulate în alegeri de comuniștii reformatori au cîntărit enorm în jocurile postelectorale, inclusiv reducînd vizibil șansele PCRM de a reveni la guvernare.

Nu puține bătăi de cap le-a dat şi liberalilor participarea în alegeri a Partidului Liberal Reformator, chiar dacă liberalii reformatori nu pot fi comparați cu comuniștii reformatori. Spre deosebire de formațiunea lui Ruslan Popa, PLR a avut activități politice constante, a desfășurat o bună campanie electorală și a încercat să se afirme pe cont propriu în politica moldovenească.

La un moment dat, s-au făcut tentative de a înregistra formațiuni practic identice ca denumire cu Partidul Liberal Democrat din Moldova, dar ultimul a știut să le contracareze. Nu se știe însă dacă-i va reuși acest lucru și pe viitor, în cazul în care se vor face noi tentative de acest gen și PLDM nu va mai fi la guvernare.

În aceeași logică se înscrie și prezența pe arena politică a Moldovei a Partidului Socialist și a Partidului Socialiștilor. Pînă la precedentele alegeri parlamentare, aceste două partide nu au prezentat un pericol unul pentru altul, ambele fiind tratate cu șanse mici de reușită în politica moldovenească. Cu atît mai mult că Partidul Socialist doar figurează în Registrul de la Ministerul Justiției, la modul practic fiind absent din politica moldovenească. Însă, după alegerile din 30 noiembrie 2014, situația s-a schimbat radical, deoarece Partidul Socialiștilor a devenit cea mai influentă formațiune politică din Moldova și evident a început să fie privit cu alți ochi de concurenți. Nu este exclus că Partidul Socialist va miza pe o confuzie în buletinele de vot la următoarele alegeri pentru a obține voturi în plus. De aceea, formațiunea lui Igor Dodon ar trebui de pe acum să se gîndească la o soluție pentru această problemă.

Se creează impresia că această problemă, care ar putea fi soluționată la nivel de stat odată și pentru totdeauna prin introducerea unor reglementări legale clare în acest sens, este lăsată mai mult la latitudinea partidelor, care luptă cum pot cu ea. Dar, nu tot timpul partidele vizate reușesc să iasă învingătoare din asemenea situații și, în rezultat, tabloul politic și electoral general este unul deformat, departe de voința exprimată de alegători. Putem noi oare vorbi în acest caz că la baza exercitării actului politic în Moldova stă voința poporului? Mă îndoiesc! Deci, concluzia este că, ghidîndu-se de interesele lor înguste, politicienii subminează voința poporului, ceea ce reprezintă poate cea mai gravă crimă din cîte pot fi. Și e păcat, e mare păcat că în Moldova, care tinde să devină un autentic stat european, modern, mai sînt asemenea probleme.

Dumitru Spătaru