Despre o posibilă extindere a scenariului ucrainean în Republica Moldova se vorbeşte deja deschis, iar unii analişti şi editorialişti riscă chiar să numească termene orientative în acest sens. Evident, aceasta induce o anumită stare de spirit în societate, iar oamenii ajung să-şi pună diverse întrebări. În timp ce unii se gîndesc la variante de rezervă pentru ei şi apropiaţii lor, alţii mai au încă curajul să se gîndească şi la Republica Moldova, ca şi stat. Am primit în aceste zile un e-mail destul de interesant (deşi nu ştiu dacă cel care l-a expediat a semnat cu propriul nume sau cu unul inventat – M. Costandache). Autorul mesajului se arată îngrijorat că Preşedintele Nicolae Timofti, în caz de agresiune armată din partea Rusiei, „după ce Moscova se va răfui cu Ucraina şi va avea trecere directă la Republica Moldova”, ar putea chema în ajutor România sau NATO, iar RM ar deveni în acest fel „locul unde se va da bătălia generală între Est şi Vest”. Tot el mai spune că se aşteaptă la acest lucru de la Nicolae Timofti, „care se consideră român şi nu ascunde acest lucru, iar pentru el Republica Moldova este doar o provincie românească, care, mai devreme sau mai tîrziu, va reveni la Patria-mumă”.

Acesta a fost unul din puţinele mesaje primite la redacţie la care, sincer vă spun, nu am ştiut ce să răspund. Da, este adevărat că Preşedintele Nicolae Timofti nu-şi ascunde identitatea naţională. Da, este adevărat că Dlui a făcut mai multe declaraţii care au provocat îngrijorarea şi nedumerirea cetăţenilor pro-ruşi. Da, şi eu cred că, în situaţia în care s-a ajuns în Ucraina, nici un scenariu privind RM nu poate fi exclus. Da, urmăresc şi eu anumite declaraţii şi apelurile privind necesitatea şi disponibilitatea României „de a apăra Basarabia”. Văd şi cunosc toate aceste lucruri, dar, totuşi, nu am putut oferi răspuns la e-mail-ul menţionat, pentru că, dincolo de aceste lucruri, există art. 87 din Constituţia Republicii Moldova. Mai jos îl voi reproduce integral:

 Articolul 87

Atribuţii în domeniul apărării

(1) Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate.

(2) Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală.

(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii.

Dacă prevederile punctelor (1) şi (2) din acest articol mi se par clare, prevederile punctelor (3) şi (4) sînt interpretabile. În special, nu e clar despre ce „alte măsuri” e vorba la punctul (4). Cu atît mai mult că, din cîte sugerează autorul mesajului menţionat mai sus, pentru Preşedintele Nicolae Timofti cuvintele „asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii” ar putea să aibă alt sens. Iar dacă mai adăugăm aici că un eventual argument pentru şeful statului ar putea fi şi faptul că alt principiu constituţional – cel cu privire la neutralitate – e încălcat flagrant de Rusia, atunci…

Ca să nu ajung prea departe cu deducţiile şi gîndurile mele, voi concluziona prin a spune: la mesajul menţionat mai sus nu pot da un răspuns definitiv şi nici nu cred că eu sau colegii mei trebuie să facem acest lucru. Întrebaţi în altă parte, căci, la sigur, există minimum o persoană care v-ar putea satisface curiozitatea şi potoli neliniştea, stimate autor al enigmaticului mesaj.

Dumitru Spătaru