Apropierea alegerilor locale generale scot din nou în evidență o problemă veche, dar mereu actuală – independența și imparțialitatea presei din Republica Moldova. Și, din nou, trebuie să constatăm că majoritatea mijloacelor de informare în masă, chiar și cele care declară cu treabă și fără treabă cît sînt de independente, sînt înregimentare politic sau geopolitic. Iar cînd fac această afirmație nu mă refer doar la controlul pe care-l exercită politicienii asupra unei importante părți a presei moldovenești, ci la controlul indirect exercitat de finanțatori din afara țării, dar și la autocontrolul escesiv al unor jurnaliști sau instituții media, care generează un astfel de fenomen nedorit pentru presă cum ar fi subiectivismul.
Astăzi, presa din Republica Moldova se împarte în patru categorii: 1) presa finanțată de politicieni din Moldova; 2) presa finanțată de cercuri de influență externe pro-Est; 3) presa finanțară de cercuri de influență externă pro-Vest, inclusiv prin intermediul diferitor linii de granturi din România, UE, SUA etc.; 4) presa care încearcă cu adevărat să existe din sursele proprii pe care le „pescuiește” pe piaţa internă şi care abia de rezistă, fiind în minoritare.
Cel mai important este că anume această a patra categorie, care are cel mai mult dreptul moral să pretindă că încearcă să existe în baza standardelor internaționale ale presei, este cel mai prigonită și acuzată de partizanat politic. Și știți de ce? Pentru că încearcă să-i trateze egal pe toți actorii politici, iar aceasta nu are cum să placă presei din primele trei categorii. Dacă ai scris despre un oponent politic al unui politician ce are un anumit control asupra presei, imediat jurnaliștii lui îți sar în cap și te atacă, acuzîndu-te că te-ai vîndut oponentului stăpînului lor. Dacă ai scris despre un politician cu viziuni pro-Est, imediat cei finanțați din granturi pro-Vest îți sar în cap și te acută de lipsă de patriotism. Dacă ai scris despre un politician cu viziuni pro-Vest, atunci îți sar în cap cei finanțați din Est, care te acuză de antistatalism, de unionism etc.
Astăzi, dorind să-și ascundă propriul eșec înregistrat în tentativa de a face presă în adevăratul sens al cuvîntului, cei care demult au trecut în solda politicienilor sau a factorilor de decizie din exterior, încearcă să distrugă, să discrediteze puținele instituții media cu adevărat independente din Republica Moldova. Probabil, existența acestor instituții le face rău celor cu eșecul, pentru că le amintesc în permanență de propria lor incapacitate de a face presă liberă în Moldova. De asemenea, nu este exclus că puțina presă cu adevărat liberă face rău patronilor politici și geopolitici ai presei înregimentare, pentru că nu se încadrează în realizarea planurilor pe care le au în Republica Moldova.
…Mi-aș fi dorit mult ca alegerile locale generale să fie o excepție de la regula înrădăcinată în ultimii ani, adică să nu mai fie călcată în picioare puțina presă cu adevărat liberă care a mai rămas în Republica Moldova. Dar, judecînd după cum a demarat această campanie, după modul în care au început să se manifeste unii jurnaliști, politicieni și reprezentanți ai cercurilor de interese din exterior, mă tem că și de această dată vom rămîne doar cu speranța…
Dumitru Spătaru