Mi-am permis să împrumut din nou un titlu de la Gabriel Garcia Marquez și chiar să-l schimb nițel, înlocuind cuvîntul „mele” cu „noastre”, deoarece consider că acesta reflectă destul de bine și o situație pe care o avem la moment în Republica Moldova acum, înainte de campania electorală.

„Nuvela „Povestea târfelor mele triste” este narată de un personaj necunoscut, care se află într-un moment al vieții sale în care tot ce îi mai rămâne de făcut este să stea și să aștepte inevitabilul: moartea. Ajuns la vârsta de 90 de ani, protagonistul este un jurnalist, cândva de succes, dar acum cu doar câte un articol publicat săptămânal într-un ziar local. Tipic pentru un personaj masculin al scriitorului Gabriel Garcia Marquez, protagonistul vorbește și își aduce aminte de cele peste  500 de femei cu care a avut relații de o noapte, dar fără a exista vreuna pe care să nu o recompenseze ulterior, cu diferite cadouri sau cu bani. Personajul este un bărbat în a cărui existență patima, sexualitatea au jucat, încă de când era copil, un rol precumpănitor, dar trunchiat, reducându-se la lumea târfelor: „Niciodată nu m-am cul­cat cu vreo femeie fără s-o plătesc, și pe puținele care nu erau de meserie le-am convins prin argumente ori cu de-a sila să primească bani…” si la eternul orgoliu masculin: „Cam pe la douăzeci de ani am început să țin un catastif cu numele, vârsta, locul și câteva în­semnări privitoare la împrejurările și la felul în care se petrece totul. Până la cincizeci de ani, ajunsesem la cinci sute paisprezece femei…”, aceasta este descrierea făcută operei lui Marquez de http://ceascadecultura.ro.

Avem noi oare în Moldova jurnaliști care-și au (la figurat, desigur) propriul catastif „cu numele, vîrsta, locul și cîteva în­semnări privitoare la împrejurările și la felul în care se petrece totul” între ei și diverși politicieni? Sigur că avem! Avem noi oare în Moldova jurnaliști care niciodată nu s-au „cul­cat” cu vreun politician fără să fie plătiți (și nu în bază de contract, oficial, prin transfer, ci în plic, pe ascuns), și care i-au convins, „prin argumente ori cu de-a sila”, să le dea bani chiar și pe acei puțini politicieni „care nu erau de meserie”, dar cu care ei oricum s-au „culcat”? Sigur că avem! Avem noi oare jurnaliști, care „cândva erau de succes”, dar acum publică doar cîte un articol plin de venin (politic) în ziare demult compromise? Sigur că avem!

Iată ce mai scrie http://ceascadecultura.ro despre personajul lui Marquez: „În ciuda acestor nenumărate relații acesta rămâne un solitar convins, mult prea laș pentru a se îndrăgosti și a forma o familie”. Avem noi oare în Moldova jurnaliști care, „în ciuda acestor nenumărate relații” (cu politicienii), sînt „mult prea lași” pentru a-și recunoaște greșelile, a reveni la meseria de bază, îndrăgostindu-se în sfîrșit de jurnalismul adevărat? Sigur că avem!

În nuvela lui Marquez, bătrînul jurnalist „în ziua când împlinește 90 de ani decide să își ofere un cadou, care să îl facă să se simtă din nou tânăr: o noapte cu o virgină”.  „Fata pregătită pentru el se dovedește a fi o adolescentă, încă un copil, și planurile se schimbă pe parcursul nopții. El o găsește dormind și, mișcat de frumusețea și inocența ei, adoarme și el la scurt timp. Aceasta experiență îl transformă și protagonistul începe o relație ciudată cu tânăra prostituată. Deși cei doi nu își vorbesc niciodată, iar el nici măcar nu reușește să îi afle numele, iubirea lui pentru ea îl întinerește și îl readuce la viață. Articolele sale încep să capete tot mai multă culoare și să ajungă din nou în centrul atenției. Ea reușește să trezească în el amintiri și sentimente, și faptul că acesta o găsește tot timpul dormind îi reaprinde imaginația paralizată de cei 90 de ani care au trecut peste el”, scrie sursa citată mai sus. Avem noi oare în Moldova bătrîni jurnaliști care să aibă nevoie urgent de „un test de virginitate”, ce i-ar readuce pe calea cea dreaptă? Sigur că avem! Dar vor fi ei oare de acord să treacă acest test și să se purifice? Aceasta nimeni nu o poate spune cu certitudine.

Eu le doresc din toată inima „tîrfelor noastre triste” ca alegerile din acest an să fie pentru ele un adevărat „test de virginitate”, să-l treacă cu succes astfel încît    „articolele lor să înceapă să capete tot mai multă culoare și să ajungă din nou în centrul atenției”.

Dumitru Spătaru