De nenumărate ori şi cu diferite ocazii am invocat exemplul foarte bun şi relevant al unei poveşti indiene vechi, învăţătura căreia este mereu actuală. Analizînd atent situaţia politică de la noi, am ajuns la concluzia că această poveste a devenit mai actuală ca oricînd, iar pentru a fi mai explicit voi aminti pe scurt despre ce este vorba.

Cică, odată, în India un om a omorît toţi şerpii din grădina sa şi a rămas doar o şerpoaică bătrînă, care a jurat că va trăi pînă cînd nu-şi va răzbuna tot neamul. Îl urmărea pe acel om zi de zi, aşteptînd momentul potrivit. Omul avea un urs dresat, pe care-l punea să facă diferite lucruri prin gospodărie. Odată a mers în grădina sa şi s-a culcat sub un copac, iar ursului i-a spus să-l apere de muşte. Şerpoaica s-a apropiat de acel om care dormea, gîndindu-se: dacă-l muşc acum, pînă va muri va reuşi să mă omoare şi pe mine, iar aceasta nu e cea mai bună soluţie – mai bine mai aştept. Între timp, o muscă se aşeză pe pieptul bărbatului şi ursul o alungă. Musca făcu o tură şi se aşeză pe mîna bărbatului şi ursul din nou o alungă. Musca mai făcu o tură şi se aşeză pe fruntea bărbatului. Ursul, enervat la culme, ridică un bolovan şi-l trînti peste muscă, strivindu-i capul bărbatului şi omorîndu-l. Astfel, şerpoaica cea bătrînă îşi văzu duşmanul înfrînt, iar ea scăpă cu zile. Iar morala poveştii este următoarea: un prieten prost este mai periculos decît un duşman deştept.

Şi acum urmează tema de acasă: Cine dintre politicienii noştri credeţi că la moment are unul sau mai mulţi prieteni proşti, care sînt mai periculoşi decît duşmanii săi? Şi care credeţi că va fi soarta acestui politician?

Dumitru Spătaru