În aceste zile, într-o revistă de specialitate, am citit despre un experiment destul de interesant făcut de un grup de savanţi, care mi s-a părut relevant în contextul situaţiei din Republica Moldova.

Astfel, savanţii au închis într-o încăpere cinci maimuţe şi au atîrnat de tavan cîteva banane, la care puteau ajunge doar urcînd o scară (aceasta a fost pusă în centrul încăperii). Peste ceva timp, uneia din maimuţe i s-a făcut foame şi a urcat pe scară încercînd să pună laba pe o banană. Dar, în acel moment, s-a declanşat un jet de apă puternic, care a lovit nu doar maimuţa ce întinsese laba după banană, ci şi pe celelalte. Evident, maimuţa a fost doborîtă de pe scară şi s-a alăturat celorlalte.

Peste ceva timp, altei maimuţe i s-a făcut foame şi a urcat pe scară cu gîndul să ia o banană. Din nou s-a declanşat jetul de apă puternic şi tot grupul de maimuţe a avut de suferit.

Cînd a treia maimuţă s-a ridicat pe scară cu gîndul să pună laba pe o banană, celelalte nu au mai aşteptat să de declanşeze jetul de apă, ci au tăbărît pe ea, lovind-o dureros şi dîndu-i de înţeles că nu au de gînd să sufere din cauza ei.

Şi aşa a continuat pînă cînd savanţii au scos-o pe una din ele din încăpere, înlocuind-o cu alta. Maimuţa nouă, neştiind de jetul de apă, a vrut să ia o banană, dar nu a reuşit, fiind doborîtă de celelalte patru pînă la declanşarea lui. Ea nu a înţeles nimic, dar cînd una din vechile maimuţe a fost înlocuită cu alta nouă, care a întins şi ea laba după o banană, împreună cu celelalte trei rămase, a tăbărît pe ea, trîntind-o la pămînt.

Tot schimbîndu-se maimuţele, la un moment dat în încăpere nu a rămas nici una din cele ce avuseră de suferit din cauza puternicului jet de apă. Însă, chiar dacă cele cinci maimuţe noi nu ştiau nimic despre jetul de apă, de fiecare dată cînd una întindea laba spre banană, era doborîtă şi snopită în bătăi de celelalte.

Citind despre acest experiment, mi s-a creat impresia că şi noi, societatea moldovenească, sîntem ca maimuţele celea. Se vede că vre-unul dintre noi la un moment dat a ridicat prea tare capul, a făcut ceva ce nu a plăcut celor ce deţineau puterea la momentul respectiv şi a fost pedepsit nu doar el, ci şi alţii de lîngă el. Astfel, în memoria colectivă a societăţii noastre a rămas o frică oarecare, un sentiment că vom avea de suferit cu toţii dacă vre-unul va face ceva ce nu va plăcea puterii. Şi de atunci, chiar dacă nu am putea explica de ce, de cîte ori unul dintre noi ridică capul şi se comportă mai altfel, ne străduim să-l doborîm, să-l imobilizăm, să-l facem să renunţe la intenţiile sale etc. Şi toate astea le facem din instinct de autoconservare.

Iar politicienii, privind la noi, maimuţele cu drept de vot, se amuză copios şi, din cînd în cînd, ne mai aruncă cîte o banană…

Dumitru Spătaru