Vă mai amintiţi de Pavel Turcu, de acel tînăr paznic de la un supermarket din Ungheni care, acum cîţiva ani, s-a înscris în concursul naţional „Eurovision”? Chiar dacă nu prea avea talent şi nici piesa sa nu era cine ştie ce, acel tînăr a reuşit, într-o perioadă de timp foarte scurtă, să adune o mulţime de admiratori şi chiar susţinători. Cunoscuţi lideri de opinie din Moldova s-au înscris benevol în rîndurile promotorilor săi şi, cel puţin pe on-line, i-au făcut o campanie destul de bună. Nu cred că acei lideri de opinie, internauţi, bloggeri nu înţelegeau că Pavel Turcu nu are nici o şansă. Cel mai probabil, ei erau perfect conştienţi de acest lucru. De ce dar l-au susţinut şi l-au promovat? Poate greşesc, dar eu cred că ei au făcut acest lucru în semn de protest, dar şi de admiraţie. De protest împotriva situaţiei generale care era la moment pe piaţa muzicală, de unde, trebuie să recunoaştem, nu prea aveam ce alege (cu mici excepţii) pentru a fi siguri că vom fi reprezentaţi destoinic în prestigiosul concurs internaţional. De admiraţie, pentru că acel tînăr a decis să sfideze toate regulile nescrise, legate de respectivul concurs, şi, mergînd chiar şi împotriva logicii lucrurilor, s-a înscris în concurs, intrînd pe un cîmp minat pentru el.
De ce mi-am amintit acum de Pavel Turcu? Pentru că situaţia din politica moldovenească seamănă mult cu situaţia legată de concursul naţional „Eurovision” din acel an. Sincer, cred că, dacă acum ar apărea un Pavel Turcu (nu anume acel tînăr, ci oricare altul care şi-ar asuma rolul său de atunci), el şi-ar găsi foarte mulţi admiratori, susţinători, promotori. Unii l-ar susţine în semn de protest, alţii – din admiraţie pentru curajul de a intra într-un domeniu total străin lui. Un Pavel Turcu ar fi varianta perfectă pentru cei decepţionaţi, pentru cei dezgustaţi de actuala clasă politică, pentru cei care deja au decis că nu vor merge la vot.
În alegerile din acest an, Moldova are nevoie de un Pavel Turcu. Unii vor face haz pe seama lui, alţii îl vor compătimi, dar pentru mulţi o astfel de prezenţă electorală ar fi ca un duş rece, un motiv pentru o reflecţie profundă asupra a ceea ce reprezintă politica moldovenească la moment. În orice caz, o eventuală venire a unui eventual Pavel Turcu în politica moldovenească în alegerile din acest an, nimănui nu va dăuna, dar ceva bun ar putea aduce. Deci, să-l aşteptăm şi să sperăm că în alegeri vom avea minimum un Pavel Turcu. Şi, cine ştie, poate că acesta şi va fi marea surpriză a scrutinului din toamnă!
Dumitru Spătaru
P.S.: Îmi cer scuze de la Pavel Turcu pentru că i-am folosit numele în acest material, dar ferma mea convingere este că gestul pe care l-a făcut atunci, la „Eurovision”, poate pretinde şi la denumire de fenomen. Şi nu doar în ceea ce ţine de muzică.
D.S.