Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au demonstrat că în politica moldovenească partide în adevăratul sens al cuvîntului sînt doar mai puţin de o treime din totalul de 42 de formaţiuni. Restul partidelor există doar pe hîrtie, neavînd nici o pondere în politica moldovenească.
Astfel, din cele 42 de partide pe care le avem în Republica Moldova, 19 au participat la alegeri de sine stătător, iar trei (două oficial şi unul neoficial) – în cadrul unui bloc electoral. În acelaşi timp, din cele 19 partide menţionare, 11 au acumulat mai puţin decît candidatul independent Oleg Brega, adică sub un procent din voturile alegătorilor, iar şase dintre ele, în genere, nu au fost votate nici măcar de propriii membri de partid.
Interesant este că unele dintre partidele menţionate ignoră scrutinele din Republica Moldova constant, iar altele – participă formal la fiecare scrutin, ştiind din start că nu au făcut nimic pentru a-şi creşte ponderea în rîndurile alegătorilor şi, prin urmare, nu au de unde să înregistreze un rezultat mai bun.
Straniu este că aceste formaţiuni nici nu manifestă dorinţă de a schimba ceva în situaţia în care se află – nu se schimbă liderii, nu se schimbă abordările, strategiile, echipele etc. Nu se schimbă nimic şi se creează impresia că aceste partide au fost constituite doar pentru a satisface ambiţiile şi interesele unei persoane sau a unui grup îngust de persoane.
În condiţiile în care aceste partide şi liderii lor se pare că nu sînt deranjate deloc de postura jenantă pe care o au şi nu fac nimic pentru a schimba situaţia, e logic să presupunem că lor le convine acest lucru, iar informaţiile neoficiale care circulă în acest sens în presă, în mediul analiştilor şi pe reţelele de socializare au dreptul la viaţă. Esenţa acestora este că partidele-liliput sînt businessuri destul de profitabile. Unii scot bani de la naivii de peste hotare (chiar dacă finanţarea partidelor din Moldova din exterior este interzisă), plîngînd fie pe umărul ruşilor, fie pe umărul românilor şi minţindu-i pe „cei de acolo care răspund de Moldova” că ei joacă un rol important în procesele politice de aici, iar în perspectivă rolul lor va fi şi mai important. Alţii „scot” bani de la partidele mari de aici, care nu îndrăznesc să verse murdăria în capul altor partide mari cu mîinile proprii şi folosesc în acest sens formaţiunile-liliput. Sînt şi dintre acei care reuşesc să-i convingă pe unii oameni de afaceri autohton i că investiţia în ei este una profitabilă şi astfel să-i „stoarcă” de bani.
O altă categorie de partide-liliput continuă să existe pentru că liderii lor cred că într-o bună zi vor reuşi să vîndă formaţiunea la un preţ bun, exact ca pe o afacere. În presă au fost deja publicate materiale care dovedesc că în Moldova sînt suficienţi lideri de partide care nu s-ar da într-o parte de la o astfel de tranzacţie.
Sînt şi dintre acei care cred că într-o bună zi vor reuşi să convingă o personalitate marcantă să vină în fruntea formaţiunii lor, în rezultat aceasta devenind brusc importantă, ceea ce ar spori şi şansele lor de a face politică la alt nivel.
Nu trebuie trecută cu vederea nici categoria acelor partide care există doar ca tribună pentru liderii lor. Adică, prezentîndu-se ca lideri de partide, aceştia pot apărea din cînd în cînd la tv, pot acorda interviuri, dîndu-se mari şi tari şi sperînd că prestaţia lor publică îi va aduce în atenţia celor care au putere de decizie, iar aceasta le va deschide anumite perspective.
Cu alte cuvinte, partidele-liliput trăiesc într-o lume a lor, care are prea puţin în comun cu lumea politică adevărată. Aceste formaţiuni îşi au interesul şi mizele lor, iar alegerile nu prea înseamnă mult pentru ele – aşa o formalitate care trebuie luată în calcul printre multe alte aspecte.
Fenomenul partidelor-liliput în Republica Moldova, pe bună dreptate, ar trebui să fie subiectul unui amplu studiu pentru a demonstra că efectele democraţiei nu tot timpul sînt benefice, că există şi efecte secundare negative, că democraţia este folosită de multe ori în scopuri meschine, în interese personale, de grup etc. Iar acest studiu ar trebui tradus în toate limbile de pe glob şi predat la absolut toate facultăţile de profil la un curs întitulat orientativ „Efecte negative secundare ale sistemului democratic”.
Ştiu că în Moldova sînt lideri şi partide cărora nu le place cînd li se spune că sînt mici, că nu este clar de ce se mai ambiţionează să rămînă în politică dacă alegătorii demult le-au dat un şut în fund, că sînt nişte spam-uri ale democraţiei etc. Dar pot să se supere aceşti lideri şi aceste partide cît vor – aceasta e realitatea şi ea nu poate fi trecută cu vederea. Iar dacă se ambiţionează să pretindă că încă mai fac politică după ce s-au compromis total de-a lungul anilor, atunci nu au decît să-şi asume şi riscurile de imagine aferente şi să nu se supere atunci cînd li se spune că sînt lilipuţi politici şi că fenomenul generat de ei trebuie studiat ca o consecinţă nefastă a democraţiei.
Dumitru Spătaru
