În ultimul timp, tot mai mult se vorbește despre preconizata reluare a negocierilor privind soluționarea problemei transnistrene în formatul 5+2, care ar urma să se producă, potrivit unor informații, în luna iunie. În timp ce unii spun că negocierile vor fi reluate deoarece, în sfîrșit, după lungi eforturi, terenul a fost pregătit pentru aceasta, alții cred că explicația rezidă în faptul că Președinția în exercițiu a OSCE este exercitată de către Germania, care, nu-și poate permite, să-și încheie mandatul fără realizări importante în domeniul conflictelor înghețate, inclusiv în ceea ce ține de Transnistria, iar reluarea negocierilor ar fi un succes incontestabil. Totuși, există și o a treia posibilă explicație, deși despre ea se vorbește doar neoficial.
Această a treia explicație ar avea la bază preconizatele alegeri prezidențiale din Republica Moldova, fixate pentru data de 30 octombrie, dar și așa-zisele alegeri prezidențiale din Transnistria, ce ar urma să aibă loc în acest an. Ambele scrutine ar putea avea un impact anume asupra procesului de negocieri privind problema transnistreană, iar pentru a ne convinge de acest lucru e suficient să revenim puțin în trecut.
Astfel, din 1992, de cînd se vorbește despre procesul de reglementare a problemei transnistrene și pînă în 2004, cînd acest proces a fost stopat timp de circa șase ani ca urmare a pretinsei blocade economice a regiunii transnistrene, discuțiile de principiu au fost purtate de Președintele RM și de liderul Transnistriei, iar negociatorii au creat fonul necesar pentru ca aceste discuții să fie productive. În calitate de exemple pot servi faptul că Președintele Mircea Snegur a semnat Acordul de încetare a focului pe Nistru, Președintele Petru Lucinschi – Memorandumul Primakov, Președintele Vladimir Voronin a negociat și a fost la un pas să semneze Memorandumul Kozak etc. Altceva este că respectivele acțiuni ale foștilor șefi de stat ai Republicii Moldova niciodată nu au fost apreciate la fel de către societate – în timp ce unii au apreciat pașii făcuți de președinții RM, declarați ca măsuri ce ar apropia reglementarea problemei transnistrene, alții au venit cu critici dure în acest sens. Dar, oricum atît documentele negociate, semnate, respinse, cît și frecventele întîlniri ce au avut loc între președinții RM și liderul Transnistriei pînă în 2004, dovedesc rolul enorm pe care l-au jucat șefii de state în acest proces anterior.
Din 2010, odată cu reluarea negocierilor, „povara” politică a acestora a revenit premierilor RM. Destul de activ din acest punct de vedere s-au manifestat Premierul Vlad Filat, Premierul Chiril Gaburici, dar și (într-o măsură mai mică), Premierul Iurie Leancă și Premierul Valeriu Streleț. Unii analiști politici au calificat această schimbare de tactică drept o derivată directă din situația concretă care era la acel moment – Moldova nu avea Președinte (acesta a apărut abia în 2012, dar nu a manifestat mare interes față de negocierile bilaterale cu Tiraspolul), iar la Tiraspol, după 20 de ani de dominație politică a lui Igor Smirnov, în funcția de președinte venise Evgheni Șevciuk, care din start a dat de înțeles că e mult mai flexibil decît predecesorul său. Oricum, din cauza deselor crize politice de pe malul drept al Nistrului, dar și dat fiind situația concretă ce s-a creat în plan regional, din nou s-a ajuns la blocarea procesului de negocieri.
Acum, preconizatele alegeri prezidențiale de pe malul drept al Nistrului și pretinsele alegeri prezidențiale din regiunea transnistreană deschid noi perspective în dialogul dintre Chișinău și Tiraspol. Nu este exclus că, fiind ales direct de către popor și avînd atribuțiile legale corespunzătoare, noul Președinte al RM va dori să revină la situația de pînă la 2004 și să-și asume „povara” politică a negocierilor, după cum nu e exclus nici faptul că viitorul lider al Transnistriei, eliberat de „povara prezidențialelor”, va da dovadă de mai multă deschidere și mai multă flexibilitate în dialogul cu Chișinăul. Privind lucrurile din acest punct de vedere, putem presupune că și recenta întîlnire a reprezentanților politici ai Chișinăului și Tiraspolului, și preconizata reluare a negocierilor în formatul 5+2, dar și alte acțiuni ce se întreprind în acest sens au un singur scop – de a pregăti terenul pentru acțiuni ulterioare, care vor fi implementate de doi actori politici noi – noul Președinte al RM și noul lider al Transnistriei.
Dumitru Spătaru
