Una din cele mai grave probleme ale Republicii Moldova la moment este lipsa unui lider național. Înțeleg că cineva ar putea spune că, în condițiile unui stat democratic, aceasta nu poate fi considerată o problemă, liderul puternic fiind mai degrabă o caracteristică a statelor nedemocratice sau cu democrații slabe, nefuncționale. Dar trebuie să luăm în calcul atît faptul că mentalitatea moldovenilor este cea care este și că avem o democrație destul de slabă, cît și faptul că un lider național puternic nu înseamnă numaidecît dictatură. Astfel de lideri există și în statele dezvoltate, ei fiind piloni ai democrației și cei de care-și leagă speranțele cea mai mare parte din popor.
În anii de independență, Republica Moldova a avut doar doi politicieni care la un moment dat întruneau mai multe caracteristici ce le-ar fi permis să devină veritabili lideri naționali: Vladimir Voronin și Vlad Filat. Știu că această constatare îi va înfuria pe unii, dar, îi îndemn pe acei ce o contestă, după ce le mai trec emoțiile, să analizeze atent atît calitățile de care au dat dovadă acești politicieni la un moment dat, cît și ceea ce s-a întîmplat în anumite perioade cînd ei au condus țara. Și atunci, vă asigur, concluziile vor veni de la sine.
Astăzi, nici unul din cei trei conducători de vîrf al RM și nici unul din liderii partidelor de la guvernare nu poate pretinde că ”are stofă” de lider național și nu cred că această afirmație mai are nevoie de careva argumente. Despre liderul comuniștilor, de asemenea, nu se mai poate spune acest lucru – el e depășit de timp și încetul cu încetul se îndreaptă spre istorie. Președintele Partidului Socialiștilor și Președintele ”Partidului Nostru”, deocamdată, și-au făcut un nume ca lideri de partide, ca reprezentanți ai unui anume segment de electorat și nu dau careva semne că ar putea deveni în perspectivă lideri de nivel național. Fostul Premier, Iurie Leancă a avut ocazia la un moment dat să devină un astfel de lider, dar s-a compromis iremediabil (totuși, el a avut atribuție la scandalul legat de Banca de Economii și Aeroport și, în plus, a făcut gestul rușinos de a recunoaște că ”a fost un simplu Premier”, ceea ce-l descalifică pentru mulți ani înainte). Nici Platforma DA și nici partidele extraparlamentare, la moment, nu oferă careva soluții eficiente la acest capitol și, prin urmare, ”întrebarea rămîne deschisă”.
Este absolut evident că, fără un lider puternic, în stare să-și asume responsabilitate pentru prezentul și viitorul țării, nu avem nici o șansă să înregistrăm careva progrese în dezvoltarea țării.
Dat fiind această situație, poate ne concentrăm cu toții pe identificarea liderului național, iar, după ce-l identificăm, să purcedem, la construirea, în jurul său, a unui proiect politic durabil și eficient?
Dumitru Spătaru
