După alegerile parlamentare din 1998, în Republica Moldova, care se confrunta la acea etapă cu o „explozie” practic necontrolată de partide, ce apăreau ca ciupercile după ploaie, în premieră s-a pus problema unei reforme a partidelor. Esenţa acelei reforme a constat în majorarea de la 300 pînă la 5000 a numărului minim de membri necesar pentru înregistrarea unui partid şi în introducerea unor criterii mai stricte de reprezentativitate teritorială. În rezultat, partidele au fost impuse să se reînregistreze, iar ca urmare a acestei proceduri numărul lor s-a redus în jumătate.

În anii ce au urmat s-a mai încercat o mică „reformă” a partidelor, acestea urmînd să fie impuse să-şi reconfirme în fiecare an numărul de membri, prezentînd la Ministerul Justiţiei listele de membri cu semnăturile acestora. Această modificare legislativă nu a trecut, deoarece majoritatea partidelor din Moldova au considerat că astfel guvernarea de la acea etapă intenţiona să se răfuiască cu partidele incomode.

A treia încercare de a face niţel ordine în registrul partidelor de la Ministerul Justiţiei s-a făcut acum cîţiva ani, cînd s-a stabilit că formaţiunile politice ce nu participă la două scrutine republicane consecutive vor fi radiate din registru. Ulterior, această prevedere legală a fost anulată, deoarece s-a considerat că atentează la libertatea de asociere.

De atunci, alte încercări de a face ordine în rîndul partidelor politice din Moldova nu s-a mai făcut, deşi, chiar şi pentru un necunoscător este clar că o nouă reformă devine o necesitate stringentă, mai ales dacă ne propunem să avansăm şi în acest domeniu pînă la nivelul standardelor internaţionale. Nu este un secret că trei pătrimi din cele peste 40 de partide înregistrate oficial în Moldova la moment sînt nefuncţionale, cel puţin nu activează conform scopurilor cu care au fost create. În afară de cele cinci partide parlamentare şi 3-4 partide extraparlamentare, noi nu mai avem formaţiuni politice în adevăratul sens al cuvîntului. Avem partide ale unei singure persoane, avem partide ale unui grup de persoane, avem, partide care există cu scopul de a oferi „acoperiş” politic cuiva (dacă statul se bagă peste un afacerist şi încearcă să-l pună la respect pentru diverse încălcări, se poate pomeni în situaţia că „a exercitat presiuni” asupra a nu ştiu ce politician, iar dosarul numaidecît e considerat politic), avem partide-firme, care vînd ştampila diverşilor aventurieri politici (e mai uşor să-i dai o sumă anume unui lideraş de partid ca să te înainteze la vre-o primărie din partea formaţiunii, decît să aduni mii de semnături ale cetăţenilor pentru a candida independent), avem partide create cu scopul de a fi vîndute (în presă au fost publicate şi investigaţii efectuate de jurnalişti care s-au dat drept potenţiali cumpărători de partide şi care au ajuns să negocieze în termeni concreţi tranzacţiile) etc.

Deoarece în scurt timp vor începe să fie implementate prevederile legislaţiei în vigoare cu privire la finanţarea partidelor din bugetul de stat, presupun că vom asista la o nouă modă în politica moldovenească – crearea de partide cu scopul de a obţine bani de la stat. Şi nu exagerez deloc cînd spun acest lucru – cunosc din prima sursă că unii oameni, care se cred tare pricepuţi în ale politicii şi business-ului, stau de ceva timp cu calculatoarele pe masă şi socot cîţi bani ar trebui să investească într-un partid ca ulterior să scoată de cîteva ori mai mult.

Într-un cuvînt, situaţia la acest capitol e deplorabilă şi acest lucru îl ştiu, chiar dacă nu-l recunosc, atît politicienii de la guvernare, cît şi cei din opotiţie. La moment, legislaţia cu privire la partide în Moldova este un fel de vacă sfîntă – nimeni nu se bagă la ea de teama ca să nu intre în scandal. Or, acest domeniu este atît de sensibil, încît acuzaţiile, în cazul în care acesta e atins, sînt inevitabile. Puterea se teme de critici din partea opoziţiei, iar opoziţia se teme de piedici şi presiuni din partea puterii. Într-un cuvînt, s-a creat un cerc vicios care va putea fi rupt doar în cazul în care ar exista voinţă politică. Iar aceasta ar trebui să fie manifestată în primul rînd de cei care reprezintă puterea, inclusiv de factorii decidenţi de la Ministerul Justiţiei.

Noua reformă a partidelor ar trebui să fie una extrem de simplă şi extrem de eficientă, totodată. Ministerul Justiţiei nu trebuie decît să facă publice listele membrilor de partid. Ştiţi ce proces ar porni după aceasta? Oamenii vor consulta aceste liste şi, sînt sigur, mulţi dintre ei vor afla cu mirare că sînt membri ai nu ştiu cărei formaţiuni. Or, în prezent, deşi politicienii nu iubesc să recunoască acest lucru, în Moldova înfloreşte un business, care se numeşte „partid la cheie”. Esenţa acestui business e simplă – cineva care are acces la date cu caracter personal, pregăteşte destul de iscusit setul de documente, inclusiv listele cu numărul minim de membri, le oferă comanditarului şi partidul e gata. Pînă la apariţia acestui business, listele de membri se puneau la dispoziţia celor ce vroiau să deschidă un partid de către cei ce le deţineau în virtutea funcţiilor ocupate în stat, şi aceştia le foloseau după necesităţile pe care le aveau. De asemenea, de nenumărate ori, unii membrii de partid, dezamăgiţi de comportamentul liderilor şi formaţiunii lor, depuneau cereri de plecare, iar acestea se pierdeau undeva prin safeuri, ei rămînînd în continuare membri ai respectivei formaţiuni.

Publicarea listelor membrilor de partid ar scoate în evidenţă şi alt fenomen ruşinos caracteristic politicii moldoveneşti – migrarea funcţionărimii în dependenţă de culoarea politică a guvernării. Acum, aceşti funcţionari (chiar dacă nu e corect să fie membri de partid) schimbă formaţiunile ca mănuşile, pornind de la comoditatea personală, dar dacă ar şti că aceste mişcări ale lor sînt în văzul întregii societăţi, probabil ar avea un comportament mult mai corect.

Cineva ar putea spune că a fi membru de partid e o chestiune personală şi nu ar trebui afişată în public. Probabil, cei care cred asta au dreptate şi aşa ar trebui să fie într-o societate cu adevărat democratică, nu însă şi în Moldova unde politica fie e un business, fie o modalitate de atingere a intereselor înguste pe care o persoană sau un grup de persoane le au la un moment dat. În plus, înainte de a ne gîndi la comoditatea celor care preferă să nu-şi afişeze calitatea de membru de partid, trebuie să ne gîndim la mulţimea de oameni care au fost făcuţi membri de partid fără ştirea lor.

Sînt sigur că o simplă publicare a listelor membrilor de partid ne-ar ajuta să scăpăm de o mulţime de partide-fantomă. Pur şi simplu, la un moment dat se va dovedi că acestea nu întrunesc numărul minim de membri şi ele vor trebui radiate din Registrul Ministerului Justiţiei.

În plus, publicarea listelor ar spori gradul de responsabilitate politică – oamenii nu se vor mai juca de-a politica, ştiind că mişcările lor sînt în văzul tuturor, iar liderii de partide nu-şi vor mai permite să folosească oamenii în scopuri numai de ei ştiute.

Dar, repet: această mişcare simplă, care şi reformă poate fi numită cu greu, necesită curaj şi voinţă politică. Este gata actuala clasă politică să dea dovadă de aceste calităţi? Mă îndoiesc…

Dumitru Spătaru