Decizia comuniștilor de a-l înainta la primăria capitalei pe cunoscutul om de afaceri Vasile Chirtoca a surprins opinia publică. De fapt, putem spune că aceasta a fost unica surpriză de proporții de pînă acum în cadrul alegerilor locale generale, mai ales dacă luăm în calul faptul că pînă nu demult se vorbea că PCRM va miza în alegerile primarului capitalei fie pe Artur Reșetnicov, fie pe Violeta Ivanov.

Analizat la rece, pasul făcut de comuniști prin înaintarea lui Vasile Chirtoca prezintă atît puncte forte, cît și puncte slabe. În primul rînd, să trecem în revistă punctele forte. În acest caz ar fi de menționat că Vasile Chirtoca are o reputație ireproșabilă, ca om de afaceri și ca filantrop a reușit să facă multe lucruri bune și frumoase. Ca om de sport, de asemenea, a înregistrat mai multe performanțe, inclusiv rezultatele impresionante din ultimii ani ale Federației de box, președinte al căreia este.

Comuniștii au înțeles perfect că, propunînd o figură politică în aceste alegeri, așa cum făceau anterior, nu au nici o șansă. Divizat pe criterii politice, electoratul ar fi acordat preferință pe de o parte lui Dorin Chirtoacă, iar pe de altă parte Zinaidei Greceanîi.

Și dacă luăm în calcul criteriile geopolitice este aceeași situație, căci comuniștii nu mai sînt deja percepuți ca exponenții numărul unu al factorului estic, această postură, de asemenea, revenind socialiștilor.

Nu mai bună situația pentru PCRM este și dacă e privită din punctul de vedere al electoratului tradițional, dar și al transferului de imagine de la formațiune la candidat. Dacă anterior acestea erau puncte forte, care, din start, plasau candidatul PCRM în postura de favorit al cursei electorale, acum lucrurile stau exact invers. Or, se știe că PCRM a pierdut o bună parte din electoratul său tradițional și, în plus, formațiunea se află într-o cădere semnificativă de rating.

Dat fiind cele spuse mai sus este evident că PCRM a trebuit să caute soluții de alternativă, care ar pune la baza ofertei sale electorale profesionalismul, nu calitățile politice sau conjunctura geopolitică. De asemenea, PCRM a trebuit să identifice un candidat ușor detașat de imaginea generală a formațiunii, pentru ca asupra sa să nu se expună sau să se expună într-o mică măsură imaginea nu tocmai bună a PCRM. Un asemenea candidat, dacă ar suferi eșec în alegeri, pierderea de imagine pentru PCRM ar fi minimă, partidul spălîndu-se ușor pe mîini cu argumentul: nu s-a lucrat suficient pentru a fi identificat de cetățeni ușor ca și candidatul nostru. Totodată, în eventualitatea unui cîștig în alegeri a candidatului său, PCRM lesne poate strînge beneficiile de imagine, în acest sens fiind ajutat indirect și de aprecierile inevitabile pe care le dau alegerilor în perioada postelectorală diverși analiști și jurnaliști.

Privit din acest unghi de vedere pasul făcut de comuniști prin înaintarea lui Vasile Chirtoca pare a fi logic și bine gîndit, deoarece implică riscuri minime în cazul unui eșec și beneficii maxime în cazul unei victorii. Dar mai există și a doua fațetă a medaliei și aici lucrurile trebuie privite din alt unghi: Dar oare au avut comuniștii un alt candidat cu șanse cît de cît reale în actualul scrutin?

Nu este un secret că, în ultimul an, Partidul Comuniștilor a suferit mai multe pierderi grele, fiind părăsit sau debarasîndu-se singur de mulți dintre politicienii care ani de-a rîndul au fost asociați puternic cu imaginea PCRM. Nume sonore ce pot fi invocate în acest sens sînt: Mark Tkaciuk, Iurie Muntean, Grigore Petrenco etc. Astăzi, despre PCRM se spune că nu ar avea nici măcar candidați cît de cît potriviți pe care să-i promoveze în funcțiile importante în stat despre care se spune că-i vor reveni în scurt timp în schimbul susținerii acordate Guvernului minoritar, dar nu tocmai să înainteze pe cineva care ar fi în stare să înregistreze un rezultat bun în alegerile pentru funcția de primar al capitalei. Astfel, Vasile Chirtoca ar veni să acopere un mare gol ce există acum în PCRM, asigurînd totodată un echilibru cît de cît în interiorul formațiunii. Or, nu este exclus că înaintarea unui candidat anume din interiorul PCRM ar fi trezit nemulțumirea altor aspiranți la acest post și astfel PCRM ar fi ajuns din nou să aibă tensiuni interne și poate noi sciziuni. Dacă e așa, atunci, cel mai probabil, înaintarea lui Vasile Chirtoca la primăria capitalei a fost pentru PCRM un pas disperat, o soluție extremă, identificată într-o situație deloc ușoară prin care trec comuniștii la moment.

Așa sau altfel, dar candidatura lui Vasile Chirtoca a fost o adevărată găselniță pentru PCRM, poate cea mai reușită soluție în situația în care se află acest partid. Și mai puțin contează dacă această candidatură a fost înaintată în urma unei analize la rece sau reprezintă un gest disperat.

Dumitru Spătaru