În această săptămînă, Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA a dat publicităţii rezultatele unui sondaj de opinie, efectuat în perioada 5-13 februarie, pe un eşantion de 1491 persoane. Cred că nu voi greşi dacă voi spune că aceste rezultate au fost cele mai surprinzătoare furnizate de sociologii de la diferite instituţii de profil în ultimii ani. Şi cel mai important este că, chiar fiind surprinzătoare, aceste rezultate par credibile în lumina ultimelor evenimente politice şi a situaţiei politice concrete care este în Republica Moldova.

Primul mesaj transmis clar politicienilor de către participanţii la sondaj este că dezamăgirea faţă de partidele care au condus ţara de la 2001 încoace este atît de mare încît nici unul dintre acestea nu ar trece în Parlament: nici PCRM, nici PLDM, nici PD şi nici PL. Din contra, se pare că avem o situaţie unică în istoria politică a Republicii Moldova, cînd, ca urmare a unor eventuale alegeri parlamentare, Parlamentul ar avea o nouă faţă politică – cu excepţia socialiştilor, restul partidelor ar accede în Legislativ în premieră. Acest mesaj este complimentat de un altul şi anume că cea mai mare parte a populaţiei ţării consideră Republica Moldova stat capturat, iar vinovaţi de această stare sînt văzuţi exponenţii partidelor de la guvernare. Încă un argument în acest sens este şi indicatorul care vorbeşte despre susţinerea Guvernului de către populaţie. Astfel, circa jumătate din respondenţi au declarat că nu susţin modul în care a fost învestit Guvernul, iar numărul celor ce-l susţin este de circa 16%. Aceasta ar trebui să dea de gîndit guvernării în ajunul alegerii unui nou Preşedinte. Căci, starea de spirit care este în societate nu e deloc favorabilă implementării unor scenarii de genul celui aplicat în cazul învestirii Guvernului.

Al doilea mesaj pentru politicieni este că majoritatea alegătorilor îşi asociază opţiunea politică cu protestele ample împotriva guvernării. Astfel, primele în preferinţele alegătorilor sînt anume cele trei partide care deja de cîteva luni protestează constant împotriva puterii – PSRM, PN şi PDA. De asemenea, şi liderii celor trei partide sînt primii în topul preferinţelor alegătorilor.

Al treilea mesaj este că, la această etapă, oferta stîngii e mai atractivă pentru alegători decît oferta dreptei. Chiar dacă pe dreapta au apărut partide noi (gen PPEM-ul lui Iurie Leancă sau PAS-ul Maei Sandu), acestea nu se bucură de sprijin popular apreciabil: formaţiunea Maei Sandu abia dacă ar trece pragul electoral, iar cea al lui Iurie Leancă se pare că se încadrează perfect în expresia populară: „Născut talent – mort speranţă”. Şi aici Iurie Leancă ar trebui să-şi pună unele întrebări, cum ar fi, spre exemplu: De ce partidul său, care părea atît de promiţător la început, a ajuns atît de repede să fie o epavă pe apele politice moldoveneşti? Poate pentru că Iurie Leancă nu a ştiut să dea o ripostă pe măsură suspiciunilor ce planează asupra sa (la capitolul independenţă politică reală, implicare în situaţia gravă din sistemul bancar etc.) sau poate că de vină e faptul că acest partid nu se remarcă prin nimic în viaţa politică a ţării. Aşa sau altfel, dar situaţia în care se află partidele de dreapta dovedeşte că reformarea acestui segment al eşichierului politic autohton este încă departe de a se fi încheiat şi că loc pentru noi proiecte politice mai este.

Al patrulea mesaj important transmis de alegători politicienilor este că moldovenii nu se tem de alegeri anticipate, aşa cum spun unii politicieni. Din contra, o bună parte cred că aceasta este unica soluţie în situaţia în care este acum Republica Moldova. Din alte rezultate ale sondajului reiese că moldovenii nu se tem nici de venirea la putere a forţelor pro-ruse, dar nici de preluarea funcţiei de Preşedinte al RM (pe cale parlamentară sau prin alegeri directe) de unul din liderii partidelor pro-ruse.

Al cincilea mesaj important este că marea majoritate a populaţiei Republicii Moldova îşi doreşte alegerea directă a Preşedintelui ţării – peste 93%. Aspectul respectiv este cu atît mai important cu cît în scurt timp urmează să avem noi alegeri prezidenţiale, iar două partide au iniţiat deja modificarea Constituţiei în acest sens pe cale parlamentară. În acelaşi timp, al treilea partid continuă acţiunile privind organizarea unui referendum în vederea revenirii la formula alegerii directe a şefului statului. Dacă politicienii nu vor ţine cont de rezultatul sondajului la acest capitol, nu e dificil de prognozat care va fi reacţia societăţii.

Desigur, sondajul conţine şi multe alte mesaje ale alegătorilor pentru politicieni, dar, cu certitudine, acestea sînt principalele. Să vedem dacă politicienii le vor lua în calcul, vor face concluziile de rigoare şi vor reacţiona corespunzător.

Dumitru Spătaru