De mai bine de o lună, mai toţi în Republica Moldova vorbesc despre negocieri, alianţe, posibile formule de guvernare, cum ar trebui să arate noul Premier şi noul Guvern etc. Iar aceste discuţii sînt alimentate zilnic de politicienii din diferite partide, care, ba o fac pe supăraţii, ba pe optimiştii, ba pe constructivii, ba pe războinicii etc. Într-un cuvînt, se creează impresia că politicieni din diferite partide au ajuns la o înţelegere secretă de a juca un spectacol bine regizat, astfel încît oamenii să nu atragă atenţie altor evenimente ce au loc în paralel.

Ce s-a întîmplat între timp în spatele aşa-ziselor negocieri privind formarea noului Guvern? În primul rînd, s-au majorat tarifele la gaze şi energie electrică (anterior, deciziile respective ale ANRE fuseseră suspendate). În al doilea rînd, practic a fost uitată tema miliardului furat (şedinţele de judecată care mai au loc demult au devenit ceva de rutină, investigaţiile, la o primă impresie, bătînd pasul pe loc, iar şedinţa Parlamentului din această săptămînă a semănat mai mult a batjocură decît a intenţie de a face lumină în acest caz). În al treilea rînd, s-a uitat totalmente de situaţia gravă din agricultură după un an secetos şi după blocarea parţială a procesului de acordate a subvenţiilor de stat. În al patrulea rînd, nimeni nu mai vorbeşte de problemele exportatorilor noştri, care nu demult era una din principalele teme de discuţii în societate. În al cincilea rînd, nimeni nu mai întreabă dacă Moldova a intrat deja în incapacitate de plată sau e vorba de zile numărate pînă cînd acest lucru se va întîmpla (la începutul toamnei se spunea că default-ul va interveni în octombrie-noiembrie). În al şaselea rînd, nimeni nu mai întreabă nimic de împrumutul care trebuia să vină din România şi de negocierile cu FMI. În al şaptelea rînd, nimeni nu mai pune întrebări dacă Moldova mai continuă cursul de integrare europeană sau acesta e trecut deja pe linie moartă. În al optulea rînd, nimeni nu mai întreabă nimic de reforma justiţiei şi a procuraturii. În al nouălea rînd, nimeni nu se nai interesează de reforme economice, de democratizarea instituţiilor statului etc. În al zecelea rînd, nimeni nu mai pune problema combaterii reale a corupţiei, a birocraţiei, a scoaterii economiei din umbră, a atragerii investiţiilor etc.

Într-un cuvînt, pe nimeni nu mai interesează nimic altceva decît negocierile dintre partide, de parcă o coaliţie formată din formaţiunile ce s-au perindat în ultimii ani la putere sau un Guvern învestit de ele ar putea soluţiona problemele menţionate mai sus. De fapt, trebuie să recunoaştem că, dacă nu erau aceste aşa-zise negocieri şi dacă oamenii ar fi rămas faţă în faţă cu problemele menţionate, cel mai probabil, revolta socială ar fi atins cote inimaginabile, iar urmările ar fi fost imprevizibile. Dar, aşa, avem negocieri şi…. totul e bine.

Concluzie: în partida dintre politicieni şi societate, scorul este de 1:0 în favoarea politicienilor. Şi nu este exclus ca acest scor să capete proporţii. Desigur, tot în favoarea politicienilor.

Dumitru Spătaru