Ne-am deprins deja cu toții că periodic, în prima planul discuțiilor publice, apar idei gen: e necesară o schimbare a clasei politice, trebuie să avem un schimb de generații în politică, politica trebuie îmbogățită cu principii și valori autentice etc. Însă, de fiecare dară cînd se fac astfel de afirmații se au în vedere doar liderii. Și de multe ori, liderii sînt schimbați, dar, după ce ne bucurăm un timp că totul va fi altfel, ajungem să constatăm într-o bună zi că nimic nu s-a schimbat. De ce?

Un răspuns indirect la această întrebare îl găsim în vechiul proverb: Lupul păru-și schimbă, iar năravul – ba. Or, toate schimbările ce s-au produs în politica moldovenească în mai bine de două decenii de independență, au avut un caracter cosmetic, mai mult sau mai puțin. S-au operat modificări ”de fațadă”, adică s-au schimbat conducători, s-au schimbat denumiri de partide, sigle, s-au făcut unele retușări la programe și statute, dar esența a rămas aceeași. Am în vedere că activul partidelor continuă să fie reprezentat de aceeași ”bravi” politicieni care, de-a lungul anilor, au schimbat formațiunile politice ca pe mănuși, asigurîndu-și locuri călduțe și poziții confortabile în fiecare nou partid. Și acestora le este în cot de viitorul partidului din care fac parte pentru că știu că, dacă această formațiune politică se va ”scufunda”, va veni alta în care ei numaidecît se vor regăsi.

De ce spun ”numaidecît”? Pentru că, atîta timp cît Legea partidelor nu va fi modificată, orice lider nou al oricărui partid nou va fi nevoit să apeleze la același activ din teritoriu, pe care apoi să-l treacă în birourile și consiliile de nivel central. Astăzi, Legea partidelor prevede că statutul partidului sau al altei organizaţii social-politice se înregistrează dacă acesta/aceasta are cel puţin 4000 de membri domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, dar nu mai puţin de 150 în fiecare din unităţile administrativ-teritoriale menţionate. Adică, din start orice lider nou și orice partid nou este pus într-o relație de dependență de liderașii locali, care au acaparat cam tot ce înseamnă politică la nivel de teritorii. Ei sînt acei care-ți pot organiza un număr anume de membri, ei au deja o anumită infrastructură politică pe care o pot pune în serviciul unui sau altui partid, ei au anumită influență asupra unor procese concrete în teritoriu etc. Cu alte cuvinte, în teritorii s-a format un fel de castă de lideri, care și-au împărțit între ei sferele de influență, iar noi potențiali lideri în condițiile unei sărăcii extreme și a unei migrații masive nu prea ai de unde lua. De aceea, acești liderași dau și vor da în continuare tonul vieții politice în teritorii, dar și la nivel de republică. Și atîta timp cît reformele politice nu vor începe de la acest nivel, nu vom putea vorbi de o autentică reformare a clasei politice. Iar pentru a scăpa partidele și liderii noi de dependența de respectivii liderași, e suficient să anulăm prevederile Legii partidelor care obligă să ai o anumită reprezentativitate la nivel de teritorii. Atunci, acești liderași sau se vor da într-o parte sau vor înțelege că a venit timpul să facă altfel de politică decît au făcut pînă în prezent.

Dumitru Spătaru