Că pentru politicienii din Moldova cuvîntul „responsabilitate” nu înseamnă nimic, știu toți. La fel, toți știu că majoritatea partidelor din Moldova sînt niște SRL-uri care aparțin liderilor acestora și care au fost create pentru satisfacerea intereselor lor înguste. Aceste adevăruri triste au devenit deja axiome și nimeni nu le mai contestă, fiind treptat recunoscute ca ceva normal, specific societății noastre.

Nimeni nu-i întreabă pe liderii de partide de ce se țin cu mîinile și picioarele de funcția de președinte, chiar dacă formaţiunile lor nu înseamnă nimic pe arena politică. Nimeni nu-i întreabă pe liderii politici de ce nu demisionează atunci cînd formațiunile lor înregistrează rezultate de rîsul găinilor. Nimeni nu-i întreabă pe liderii politici de ce nu fac nimic pentru a da o nouă șansă formațiunilor pe care le conduc. Și astfel de întrebări sînt o mulțime, dar nimeni nu le adresează pentru că se consideră absolut normal ca în Moldova partidele să fie SRL-uri aflate în proprietatea cuiva, că liderii politici nu poartă nici o responsabilitate, că e treaba lor ce fac cu partidele lor.

Pe fonul acestei situații absolut anormale, declarația făcută de Bașcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, lider al Partidului Regiunilor, poate fi considerată o adevărată lecție pentru clasa politică autohtonă, o palmă aplicată tuturor liderilor și liderașilor care au făcut din partide propriile afaceri, le-au pus în slujba intereselor lor mărunte și umblă cu ștampila în buzunar pe străzile Chișinăului, așezîndu-se uneori într-un fotoliu comod din vre-un studiou tv pentru a-și mai trage puțin sufletul și pentru a aminti întregii țări că ei există. Numai Mihail Formuzal a avut curajul să declare după alegeri că se simte responsabil de faptul că formațiunea pe care o conduce nu a trecut în Parlament și, de aceea, la apropiatul Congres va demisiona. Și aceasta în condițiile în care el s-a retras de pe lista blocului electoral din care a făcut parte formațiunea sa, a continuat să acorde prioritate activităților în funcția de Bașcan al Găgăuziei și, prin urmare, nu i se poare reproșa că și-a asumat întreaga responsabilitate și nu i-a făcut față. Cu alte cuvinte, dacă ar fi dorit, Bașcanul ar fi găsit o scuză pentru rezultatul (care, apropo, nu a fost unul rău) al blocului electoral din care a făcut parte partidul său. Dar Mihail Formuzal nu s-a ascuns după deget, a ieșit public și-a asumat responsabilitatea și consecințele.

Nimeni nu neagă că Bașcanul Găgăuziei își are păcatele sale politice, dar ceea ce a făcut de această dată este demn de toată admirația. Acum mingea e pe terenul pierdanților în alegerile din 30 noiembrie 2014, în special a liderilor celor 11 partide care au înregistrat cele mai rușinoase rezultate posibile, acumulînd mai puține voturi decît candidatul independent Oleg Brega, iar unele dintre ele chiar și mai puține voturi decît numărul oficial de membri pe care-l au. Vor avea oare acești liderași curaj suficient să-și asume responsabilitate pentru rușinea prin care au trecut partidele lor? Vor avea suficientă demnitate pentru a-și prezenta demisia de onoare așa cum a anunțat că va face Mihail Formuzal?

Dumitru Spătaru