Fostul candidat la funcţia de prim-ministru, Ion Sturza a venit luni în Parlament pentru a cere vot de încredere pentru programul de guvernare şi echipa sa de miniştri. Tentativa însă a eşuat din cauza lipsei de cvorum, transmite CURENTUL.
Precizăm că, dacă în sala de şedinţe a Parlamentului erau cel puţin 51 de deputaţi, Ion Sturza urma să prezinte un discurs în care să prezinte programul de guvenare şi echipa sa de miniştri.
Mai jos vă prezentăm discursul integral:
„Stimați Prieteni,
Am promis că voi reveni cu discursul pe care urma să-l prezint în Parlament. Nu este însă un lucru ușor. Întrucât eu nu citesc discursuri pregătite în scris, îmi fac doar notițe.
Teze
Despre Guvernul desemnat
Membrii Cabinetului desemnat au dat dovadă de curaj și viziune despre ce ar trebui de făcut ca să scoatem țara din impas.
Criteriile de selectare a membrilor de Guvern au fost: patriotismul, integritatea și profesionalismul lor.
Criteriul de bază a fost integritatea, nu ca o manifestare de populism, dar ca un răspuns la cererea poporului.
Toți membrii Cabinetului au semnat în fața societății o declarație de integritate pe propria răspundere în care au confirmat că:
– au cazier juridic curat;
– nu au fost implicați în cazuri de corupție și trafic de influență;
– nu au dobândit averi ilicite etc.
Sunt convins că, de azi înainte, toți care râvnesc funcții publice vor trebui să semneze o astfel de declarație și să treacă purgatoriul societății civile.
Despre Programul de Guvernare
În orice am face, indiferent ce acțiuni am întreprinde, nu avem de ales decât să căutăm soluții realiste la problemele curente:
1. Cum ieșim din recesiunea economică și punem bazele unui nou model economic?
2. Cum facem ca, în condițiile sistării finanțării externe, bugetul să poată achita pensiile și salariile?
3. Asigurarea caselor cetățenilor noștri cu energie și căldură în această iarnă.
4. Cum demarăm procesul de infrastructură modernă. Facem ca Moldova să fie un furnizor de securitate, nu o problemă.
5. Cum reformăm Guvernul, transformându-l în unul cu o componență redusă, însă să fie și minim birocratic.
Toate obiectivele propuse, dar și soluțiile la acestea, și multe altele pot fi găsite în programul de guvernare.
Totuși, nu putem avansa pe niciuna dintre direcții, dacă nu oferim răspunsuri la câteva întrebări care ne sunt adresate de cetățeni:
1. Cum au ajuns instituțiile statului, aparent legale, să devină ilegitime și să piardă suportul cetățenilor?
2. Cum au ajuns partidele politice la un minim istoric de încredere și până și acela ar trebui căutat cu microscopul?
3. Cum au ajuns liderii politici formali și informali cu un antirating care se apropie de 100%?
4. Cum a fost posibil să furi un miliard și să fim nevoiți să trecem la datoria de stat 12% din PIB, sărăcind instantaneu oamenii de 2 ori ?
5. Cum a fost posibil ca 2/3 dintre activele băncilor să ajungă în mâini obscure?
6. Cine este astăzi dintre noi pregătit să iasă în fața poporului și să spună cum ar trebui să acoperim alte câteva miliarde de furturi din sistemul bancar, din banii publici ?
7. Cum a fost posibil sabotajul interconectării sistemului de gaz și energie cu cel european ?
8. Cum a fost posibilă cea mai mare spălare de bani din istoria contemporană? Bani de proveniență dubioasă care au ajuns pentru finanțarea lumii interlope, a grupărilor extremiste și a forțelor politice antieuropene.
9. Cum a devenit Moldova un rai al contrabandiștilor, traficanților, inclusiv cu materiale nucleare ?
10. De ce acceptăm să ne fie furat din fiecare bucată de pâine, kw, m3 de gaz, minut de convorbire telefonică ?
11. Cum a fost posibil sa fie ignorate cererile poporului, expuse la cele mai mari manifestații de după Independență ?
12. Cum a fost posibil să fim târâți într-un mizerabil război oligarhic, al lor, nu al nostru, al cetățenilor ?
13. Cum…..
Atâta timp cât nu vom răspunde sincer la aceste întrebări, nu vom identifica vinovații și nu-i vom putea trage la răspundere, tot exercițiul nostru de a avea un Guvern ar fi lipsit în mare parte de sens.
Ar fi o eroare să considerăm că doar guvernanții sunt vinovați. În primul rând, suntem vinovați noi, cetățenii, că am admis tot ce s-a întâmplat. Așa cum am permis în ’47 cu mâinile noastre foamea, iar în ’50 deportările fruntașilor neamului.
Mulți consideră că schimbarea va veni din extern. E o abordare greșită !
Schimbările nu vin nici de acolo de unde răsare soarele, nici de unde apune. Noi ne-am creat problemele, noi le vom rezolva.
Nu vă cer votul. Vă întind o mână ca împreună să scoatem statul din captivitate și să-l întoarcem oamenilor. Aceasta este o linie de demarcare între întuneric și lumină.
O mână ridicată înseamnă o speranță. O mână care rămâne în buzunar tot este o opțiune. Numai că buzunarele vor fi la un moment dat cusute, fie de procurori, fie de popor.
În câteva minute voi coborî de la tribuna Parlamentului în stradă, fără gărzi de corp, mașini blindate, batalioane înarmate care mi-ar păzi casa și somnul.
Sunt gata să confrunt plutoanele de execuție mediatică, și nu numai.
Numai că dacă, acum două săptămâni, în spatele meu era un gol imens, astăzi sunt zeci, sute de mii de oameni.
Dumnezeu să ne dea minte, casele și demnitatea ni le vom apăra singuri !
În încheiere prezint spre meditare și aceste două citate:
„Poporul nostru este într-o derută nemaipomenită. S-a format un cerc vicios, toate serviciile statului nu funcționează. Procuratura nu funcționează, CNA este zero, statistica – nu poți folosi nicio cifră, serviciile notariale – s-a format un clan, care jupoaie bătrânii, mai ales care își fac documentele. Avocații sunt niște intermediari în darea mitei. Judecătorii sunt un loc de licitații: care mai mult dă. Chiar și serviciile de audit – absolut pe nimic nu te poți sprijini, dacă vrei să faci ceva durabil, care să fie pe dreptate.”
Declarația primarului de Cimișlia Gheorghe Răileanu
„Corupția este generată de actualul sistem politic și administrativ din țară, care permite exercitarea unui control quasi-general asupra puterii de stat și reduce la zero ideea de separare a puterilor în stat. Republica Moldova este guvernată prin persoane interpuse. Adevărații decidenți sunt alții decât cei care dețin anumite funcții în stat. „(…)” Atâta timp cât într-un cabinet, unde încap trei-patru persoane, se va decide pe cine acest șef al statului va propune ca prim-ministru, și tot așa mai jos, niciun protest, demisie sau arestări nu vor avea niciun efect.”
Din interviul DW a Președintelui Curții Constituționale Alexandru Tănase”.
Adrian Platon