În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, vicepreşedinte al Partidului Liberal (PL), a vorbit despre activitatea sa din Legislativ, cum se simte în noua funcţie, priorităţile pentru următorii patru ani, problemele de mediu, despre familia sa, dar şi despre pasiunile care le are.

T.: Domnule Munteanu, recent aţi renunţat la mandatul de deputat în favoarea funcţiei de ministru al Mediului. Cum vă simţiţi în noua postură? Ce decizii ați luat de cînd ocupați fotoliul de ministrul al Mediului?

V.M.: Sînt în cea de-a 14-ea zi de cînd sînt ministru (la momentul realizării interviului – n.r.) şi vreau să vă spun că decizia de a veni în Guvern a fost una  comună a Partidului Liberal, nu doar a mea personală, şi, în momentul în care ne-am asumat această decizie foarte complicată de a participa într-un Guvern foarte complicat, am decis să mergem cu oameni direcţi şi nu prin interpuşi. De aceea şi mie în calitate de vicepreşedinte al PL mi-a revenit responsabilitatea pentru un portofoliu destul de complicat.

Ministerul Mediului este un portofoliu destul de complicat şi neînţeles poate pentru mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, pentru că mediul nu a fost şi nu este încă o prioritate pentru cetăţenii Republicii Moldova, dar trebuie să devină, pentru că problemele grave care există în acest domeniu ne privesc pe toţi şi ne pîndesc de după colţ, iar în momentul cînd nu vom avea capacitatea să le rezolvăm în timp foarte scurt, schimbările care se produc în mediu ne vor afecta foarte mult. A se vedea starea rîului Bîc în ultimii 20 de ani, a se vedea starea rîului Nistru, Prut, a se vedea starea pădurilor, calitatea apei şi multe alte elemente care în timp nu foarte lung pot fi percepute, iar în momentul în care nu intervenim foarte clar pot deveni catastrofe şi, respectiv, pentru viitorul nostru ar fi o problemă foarte mare.

Este complicat să cuantifici în 14 zile anumite realizări, dar, dacă ar fi să vorbesc despre acestea, trebuie să vă spun că sîntem în perioada de evaluare a riscurilor care există în acest domeniu, pentru că, din păcate, concluzia primară pe care o avem este că nu s-a făcut o evaluare clară a riscurilor şi respectiv finanţările care s-au efectuat, fie din bani din Republica Moldova, fie din afară, nu s-au făcut în ordinea acestor priorităţi şi riscuri. O să dau exemplu celmai proxim: în administrarea Ministerului Mediului se află Agenţia „Apele Moldovei”, care răspunde de digurile rîurilor Prut şi Nistru şi ale lacurilor pe care le are în administrare. Inundaţiile care le-am avut în zona Cotului Morii în 2010, au avut loc pentru că nu s-au găsit 3-4 milioane de lei ca să se fortifice capacitatea digului din zona Obileni. Se făceau demersuri în acest sens, iar autorităţile neglijau acest lucru. A venit intemperia în anul 2010, iar Republicii Moldova i-a trebuit peste 100 milioane de euro ca să rezolve problema pe care nu a vrut s-o rezolve cu 3 milioane de lei. Aceste probleme în continuare există pe Prut şi Nistru şi, din păcate, în ultimii ani nu s-a găsit maturitatea politică de a se face evaluarea şi a se direcţiona bani pentru ca aceste riscuri iminente care ne pîndesc să nu se realizeze. Vom face această evaluare, o vom pune pe masa Ministerului, după care vom merge cu ea la Guvern şi la Parlament şi sînt absolut sigur că vom avea suport în acest sens.

Doi – odată cu formarea noului Guvern, a fost subordonată Agenţia „Moldsilva”  Ministerului Mediului, un lucru care se dorea de 15 ani în Republica Moldova şi la care indicau toate documentele internaţionale, dar, din păcate, iarăşi nu exista maturitate politică, iar „Moldsilva” era ţinută ca o ostatică a imperativelor politice, ceea ce a dus la faptul că astăzi în acest domeniu se taie de 3 ori mai mult decît se raportează şi aceasta poate duce şi la o catastrofă ecologică dacă continuăm în acelaşi ritm. Resubordonarea „Molsilva” înseamnă separarea competenţelor:  politicile vor reveni Ministerului, administrarea va rămîne la Agenţie, iat controlul va merge la Inspectoratul Ecologic. Aceste discrepanţe mari (de trei ori se fură mai mult decît de raportează) sînt o consecinţă directă a faptului că „Moldsilva” făcea politici, administra şi seara se ducea şi verifica. Evident că apărea o problemă foarte mare. Vom încerca în timp foarte scurt şi avem deja suportul donatorilor externi în acest sens, ca să fie reconceptualizat acest sistem şi să aducem cele mai bune practici inclusiv din UE încît să minimalizăm furturile din acest domeniu.

Trei – de 25 de ani în RM există o descreştere clară a numărului de păsări şi animale sălbatice, pe care noi avem obligaţia să le apărăm, iar acum, prin semnarea Acordului de Asociere cu UE, avem şi obligaţii internaţionale. Erau neglijate aceste lucruri, numărul de animale scădea, iar numărul vînătorilor creştea. Anul acesta, pentru prima dată de la revoluţie încoace, am interzis vînatul la mai multe specii de păsări şi animale, ceea ce va permite ca acestea să fie conservate şi, respectiv, să fie crescut numărul lor pînă la limita în care vom considera că nu mai există un pericol.

Există multe alte proiecte în derulare. Avem datoria ca Strategia de mediu, care a fost adoptată în 2014 la nivel de Guvern, să fie reconceptualizată, avînd în vedere venirea „Moldsilva” la Ministerul Mediului, trecută prin Guvern şi adusă în Parlament. Este o strategie pentru 10 ani şi este unica strategie sectorială din toate domeniile care nu a ajuns în Parlament, ci a trecut doar prin Guvern. Acest lucru îngreunează foarte mult obiectivele pe care le avem în domeniul mediului pentru că în momentul în care Parlamentul nu şi-a asumat responsabilităţile şi obiectivele printr-o strategie este foarte complicat să mergi în fiecare săptămînă în faţa deputaţilor să treci cîte o lege. Or, Ministerul Mediului a fost considerat, pe bună dreptate, după toate evaluările, cel mai prost donator de acte legislative şi normative pentru Guvern şi Parlament. Această restanţă trebuie s-o trecem foarte repede astfel încît să ne raliem la standardele europene şi din punct de vedere legislativ, şi instituţional, mai ales prin crearea Agenţiei de mediu, prin separarea competenţelor.

T.: Cum caracterizaţi activitatea Dvs. din Parlament? Cu ce vă mîndriţi? Aveţi şi careva regrete?

V.M.: Nu trăiesc cu regrete. Şi, în general, există aşa un principiu: „Ar fi mai bine să-ţi pară rău pentru că ai făcut ceva, decît să-ţi pară rău pentru că nu ai făcut ceva”. Eu folosesc toate oportunităţile care există. Am un principiu general pentru familia mea: „Trăieşte simplu, viaţa are grijă să fie complicată”. Eu nu o complic prin absolut nimic, iar dacă am făcut suficient sau nu în Parlament trebuie să măsoare cei care fac acest lucru. Or, am avut peste 130 proiecte de legi pe care le-am semnat, dintre care o treime au fost adoptate de Parlament, inclusiv cînd eram în opoziţie. Am avut peste 40 de sesizări la Curtea Constituţională, dintre care două treimi au fost realizate, dar şi multe alte activităţi parlamentare. Poate este insuficient, dar echipa noastră (am fost în echipa Partidului Liberal şi atunci cînd am fost 12, şi atunci cînd am fost 5, şi atunci cînd am fost 15), a fost cea mai prolifică din tot Parlamentul. Fracţiunea noastră, ca produs parlamentar, a fost întotdeauna net superioară celor care au 20, 30 sau 40 de deputaţi.

T.: Care sînt priorităţile Dvs. în noua funcţie şi termenele de realizare a acestora?

V.M.: Priorităţile sînt deduse din Strategia de mediu care trebuie să ajungă în Parlament. Iar legat de termeni, am ambiţia ca nici un termen pe care îl are Ministerul Mediului să nu fie încălcat. Noi, moldovenii, nu excelăm prin punctualitate şi de fiecare ne plîngem că sîntem sărăci. Eu cred că sărăcia noastră nu are nici o legătură cu capacitatea noastră de a ne organiza, cu capacitatea noastră de a respecta termenii şi cu capacitatea noastră de a absorbi banii pe care îi avem la îndemînă de la donatorii străini. Am văzut foarte multe documente precum că noi nu am avut capacitatea să absorbim bani în domeniul mediului pentru că nu am făcut o reformă sau alta, pentru că nu a existat deschidere politică. Am toată deschiderea, toată determinarea, am toată susţinerea Coaliţiei, a Guvernului, a Primului ministru, a liderilor politici pentru ca lucrurile să se dezvolte, iar în Republica Moldova în domeniul mediului să ajungă toţi banii pe care îi putem absorbi, astfel încît, în cel mai scurt timp, problemele majore să fie rezolvate.

T:. Care sînt cele mai mari probleme de mediu în Republica Moldova? Cum pot fi acestea remediate?

V.M.: Este greu astăzi să prioretizez cele mai importante probleme care există în domeniul mediului. Eu cred că noi sîntem restanţieri la toate capitolele şi la nivelul întregii Europe. În primul rînd, sîntem ţara cu cele mai proaste resurse de apă. În acest sens, avem două rezerve foarte mari nevalorificate şi care sînt într-un pericol foarte mare. Vorbesc de rîurile transfrontaliere Prut şi Nistru, care, din cauza unei proaste gospodăriri, sînt într-o stare deplorabilă şi dacă se va continua şi mai departe aşa, riscăm să compromitem aceste două artere de apă, care sînt suficiente dacă sînt folosite gospodăreşte mai ales pe parcursul iernii, pentru că pe Prut există foarte mari rezerve de apă pe parcursul iernii pe care noi trebuie să le captăm pentru alimentare cu apă potabilă, dar şi pentru irigare şi în alt sens. Apa din aceste artere ajunge pentru toată Republica Moldova. Urmează ca sistemele de apeduct să fie dezvoltate. Or, astăzi gradul de distribuţie a apei este foarte mic mai ales în zona rurală. Iar atunci cînd vorbim de canalizare, datele sînt şi mai proaste. În secolul XXI trebuie să dezvoltăm acest lucru.
O altă problemă pe care o avem este cultura ecologică. Nu este uşor doar să duci un sistem de canalizare într-un sat, dar trebuie să-i deprinzi pe moş Ion şi mătuşa Ioana că ei trebuie să folosească acest sistem de canalizare, trebuie să-şi facă toalete în casă, ceea ce în concepţia şi accepţiunea oamenilor este uneori foarte complicat. Noi avem această responsabilitate şi trebuie să educăm oamenii noştri să folosească aceste lucruri pentru că este în folosul lor, al comunităţii şi în apărarea naturii pe care trebuie s-o asigurăm.
Problemele de pe Prut, Nistru şi Bîc sînt teme separate. Trebuie să facem concluzii, recomandări şi lucruri pe care trebuie să şi le asume toată lumea şi nu trebuie să mergem nici un pas în stînga şi nici un pas în dreapta, astfel încît avem acum şi responsabilităţi europene.

Problema pădurilor – avem 10% la sută împădurire, ceea ce iarăşi este cel mai mic procentaj din Europa, iar tăierile şi furturile sînt cele mai mari. Trebuie să rezolvăm această problemă, să dezvoltăm pădurile în continuare, păduri fundamentale, durabile, care ar servi Republica Moldova sute de ani înainte, şi nu doar păduri care vor fi privite sub aspect forestier că „i-am pus să crească repede ca să-i putem tăia”.

Există o mare problemă cu gestionarea deşeurilor în RM. S-a lucrat în acest sens, există strategie pentru gestionarea deşeurilor, dar urmează ca regionalizarea care s-a făcut în această strategie să prindă viaţă. Pentru asta ar trebui cam 2-3 sute milioane de euro, dar în momentul în care RM îşi rezolvă probleme pe care le are cu BEM şi deblocăm finanţările străine, inclusiv cele sub aspect de credite, nu doar sub aspect de granturi, putem să mergem etapizat pe fiecare din aceste probleme. Problema cu deşeurile continuă pentru că în Republica Moldova este interpretat greşit importul de anumite deşeuri. De asemenea, a rămas să rezolvăm problema cu însăşi clădirile în care au fost depozitate substanţe vechi din perioada sovietică şi, respectiv, problema terenurilor. Fiecare din aceste depozite reprezintă pentru localităţile din jur nişte bombe ecologice.

Trebuie să fortificăm puterea şi capacitatea digurilor pe care le avem, a lacurilor din Republica Moldova. Noi avem 3600 de rîuleţe în RM, dar, din păcate, marea lor majoritate sînt îngrădite de construcţii hidraulice, de lacuri făcute pe parcurs care îngrădesc cursul acestor rîuri şi aici trebuie să rezolvăm problemele.

Din păcate, la toate capitolele sîntem codaşi. Nu întotdeauna şi nu pentru toate problemele trebuiesc bani. De exemplu, ca să nu arunci gunoi pe stradă îţi trebuie cultură. În anii 70-80, dar şi acum, în Ţările Baltice, în momentul în care îţi vei permite să arunci un muc de ţigară jos, cu siguranţă, un localnic îţi va face observaţie că ai scăpat ceva. În Republica Moldova este la modă, nimeni nu se deranjează. Aici nu ne trebuiesc bani, ne trebuieşte minte. În momentul în care noi nu putem să facem chestia asta prin educaţie, există mecanisme care impun acest lucru.

T:. De mai multe ori s-a vorbit că Ministerul nu are capacitatea de a absorbi banii alocați din buget, dar și fondurile străine. Ce veți întreprinde în acest sens?

V.M.: În primul rînd, trebuie crescută capacitatea ca toate fondurile care vin în Republica Moldova să se aşeze transparent, dar, din păcate, accesul la aceste fonduri şi cheltuiala lor nu s-a făcut într-un mod transparent, inclusiv a banilor care vin în Fondul Ecologic Naţional. Aici este o problemă foarte mare, acum sîntem în perioada de evaluare a durabilităţii proiectelor finanţate din banii Fondului Ecologic în ultimii 5-6 ani şi am constatat, în primele două săptămîni de lucru, că există zeci de proiecte care nu au durabilitate, zeci de proiecte care au fost compromise, cheltuite sute de milioane de lei, după care nimeni nu mai verifica nimic.

T.: Se vorbește despre necesitatea de a asigura accesul la apă și canalizare tuturor locuitorilor R. Moldova. Care este situația la moment? Ce planuri sînt stabilite pentru 2015?

V.M.: În Republica Moldova există o strategie privind aprovizionarea cu apă care prevede regionalizarea instituţiilor de apă. Pînă acum paradigma a fost foarte simplă: fie fiecare localitate încerca să foreze sonde şi să rezolve problema cu capacitate proprie, fie oamenii se organizau între ei, fie se crea o întreprindere foarte mică de gestionare a apei, iar probleme erau foarte mari, pierderilor foarte mari, furturile din sistem foarte mari. Paradigma aplicată în Europa, care acum încercăm să o implementăm în RM, este crearea regionalelor. Acest lucru poate fi văzut în două exemple: unul în derulare şi altul în dezvoltare. Vorbesc despre regia de apă din Chişinău, care îşi face extensii în zona Străşeni-Călăraşi şi Ialoveni, respectiv poate acoperi din capacităţile pe care le are încă 5-6 raioane din zonă. Pe aceeaşi paradigmă se dezvoltă şi apeductul Soroca-Bălţi cu extensii pentru 6 raioane din jur. Trebuie să mergem pe aceste paradigme, trebuie să existe în Moldova 8-10 regii de apă şi canal şi atunci problema se rezolvă. Dacă ar fi să procentualizez, în localităţile rurale 90% nu au canalizare, iar la apă stăm un pic mai bine.

Nu încerc să rezolv într-un an toate problemele care nu au fost rezolvate de la Stalin încoace, dar avem ambiţia să facem regulă în sistem. În momentul cînd va fi regulă în sistem, vom putea să aducem bani, să economisim bani şi să gospodărim foarte bine.

T.: Agenția „Apele Moldovei” și Agenția „Moldsilva” sînt subordonate Ministerului. Ce doriți să se schimbe la aceste structuri, avînd în vedere că activitatea acestora a fost criticata dur de-a lungul anilor?

V.M.: Eu cred că sînt cel mai mare critic al acestor două instituţii. Cu Agenţia „Moldsilva”, legea nu este semnată şi promulgată, respectiv credem că pe data de 1 septembrie aceste proceduri vor fi realizate şi respectiv vom intra în administrarea acestei întreprinderi. Ce ţine de politici forestiere şi de dezvoltare, vom face o direcţie de la Minister. Administrarea va rămîne la Moldsilva. Verificarea trebuie s-o facă Inspectoratul Ecologic sau Garda de mediu cum se va numi după reformă.

A doua problemă care există cu „Moldsilva” – în RM 83% din toate pădurile sînt ale „Moldsilva”, iar 17% sînt ale administraţiei publice locale. În continuare vom planta păduri pe terenurile autorităţile publice locale, fiindcă Moldsilva nu are aceste terenuri. Iar astăzi lipsesc reglementări pentru administrarea pădurilor din domeniul administraţiei publice locale. Noi trebuie să facem reglementări unificate. Mai mult, există solicitări din partea latifundiarilor care doresc să-şi planteze pădure pe terenul lor propriu şi s-o administreze şi în acest domeniu există lipsă de reglementări. În acelaşi timp, vînatul este altă temă pe care trebuie s-o reglementăm.

Cu Agenţia „Apele Moldovei” problema este mult mai gravă. Toate rapoartele Curţii de Conturi arată că acolo se fură ca în codru.

T.: După învestirea în funcţie aţi renunţat la casa de protocol de la Holercani. Un alt coleg de-al Dumneavoastră a renunţat şi la maşina de serviciu. De ce? Cui va reveni această proprietate sau ce se va întîmpla în acest sens?

V.M.: Am avut discuţii intense la această temă, dacă trebuia să renunţ şi eu la maşină sau doar la vila de protocol. În momentul în care eu sînt ministru, consider că maşina de serviciu nu este un lux, ci o necesitate, pentru că nu am bani ca să-mi întreţin o maşină proprie de serviciu cu care aş merge de dimineaţa pînă seara şi, respectiv, un şofer. Deosebirea dintre mine şi domnul Chirinciuc este că Dumnealui a venit în funcţia de ministru din afacere privată unde avea o maşină de serviciu cu şofer şi a menţinut acest lucru, iar veniturile pe care le are din activităţile economice îi permit acest lucru. Eu am făcut deosebire dintre necesitatea pe care o am, maşina de serviciu şi luxul pe care ţi-l oferă o vilă de protocol. Am rămas stupefiat cînd, în primele zile de serviciu, au venit de la contabilitate şi mi-au adus să contrasemnez un contract de 70 mii de lei ca eu să beneficiez de această vilă. Logica este ca aceste vile, care se află la administrarea statului, să fie scoase la privatizare. Există în Moldova 20-30 de oameni (pentru că atîtea vile sînt la Holercani), care ar putea da un milion sau două milioane de lei pe o vilă, să o cumpere, să o folosească în interesul familiei sale.

T.: Dle. Munteanu, cum s-a schimbat viața Dvs. de familie de cînd ați devenit ministru? Cît timp sînteți cu familia? Ce vîrste au fetițele Dvs. și ce activități?

V.M.: A crescut un pic programul de lucru. Dacă mai înainte porneam de acasă la ora 7, acum pornesc la 6:15, şi dacă mă întorceam la 20 – acum mă întorc la 21. Probabil, am plus 2 ore de lucru. În prima perioadă, m-am angajat să vin şi sîmbăta şi duminica pentru că există foarte mult de lucru şi vreau că în timp cît mai scurt să mă descurc cu toate problemele care sînt. Familia înţelege, ei şi-au asumat alături de mine acest lucru. Soţia mă susţine şi asta este foarte important pentru că este practic imposibil să faci un lucru în care nu ai susţinerea celor de acasă. Copiii sînt şi mici, dar şi mari ca să înţeleagă tot ceea prin ce trec eu şi ca să mă susţină. Ei ştiu foarte exact că tata este ministrul Mediului, cel care răspunde de curăţenie, cel care răspunde ca să nu se taie pădurile şi asta este o chestie foarte importantă. Cea mai mare fiică, Camelia, are 8 opt ani, este clasa a doua de la 1 septembrie, Ilinca are 6 ani, Smaranda – 3 ani şi Crăiţa mai mult decît jumătate de an. Sînt destul de mici şi destul de mari, totodată, pentru că gradul lor de a înţelege realităţile în care trăim este mult mai mare decît cel pe care l-am avut noi la aceeaşi vîrstă.

T.: Ce pasiuni aveți? Cu ce vă place să vă ocupați în timpul liber?

V.M.: Îmi place să citesc şi am o rezervă de cel puţin 20 de cărţi. Toată lumea ştie că eu primesc cadouri cărţi sau cravate. Am o grămadă de cărţi de la Anul Nou, am avut alegeri peste alegeri, negocieri peste negocieri, încă un copil şi s-au aglomerat vreo 20 de cărţi pe care le am acasă şi nu reuşesc să le citesc. Reuşeşte soţia. De obicei, citim sau eu, sau ea, iar pe urmă ne schimbam. Ea acum are un avans de vreo 20 de cărţi pe care eu trebuie să reuşesc le citesc. Este o chestie foarte importantă, pentru că în momentul în care nu avansezi în acest sens, te epuizezi. Trebuie să tragem ceva anume din cărţi.

Alte pasiuni este complicat să le dezvolţi în momentul în care nu am efectiv timp. Eu ştiu că este o restanţă a mea să găsesc mai mult timp pentru familie.

T.: Cum vedeţi viitorul Republicii Moldova în următorii 4 ani?

V.M.: Nu se vor întîmpla minuni în Republica Moldova. Situaţia este destul de complicată. În momentul în care ne vom face toţi temele, toţi miniştrii se vor dedica pîna la epuizare, cînd toţi vor înţelege că în RM nu poţi să mai furi, toţi vor depune suflet în ceea ce fac, cînd politicul va permite instituţiilor statului să funcţioneze, inclusiv instituţiilor de drept, lucrurile se vor schimba.

Am găsit vraişte la Minister, am găsit dosare ratate, bani furaţi. Din păcate, nimeni nu stă la puşcărie, nici un funcţionar, nici un fost ministru. Pe undeva acest lucru s-a înglodat, a intervenit factorul politic pe unii să-i protejeze, pe alţii să-i acopere. Trebuie să permitem că instituţiile să funcţioneze. Cetăţeanul a sesizat demult aceste lucruri. Deja limita de răbdare este demult epuizată şi, în momentul cînd nu vom face acest lucru, cu siguranţă el va întrerupe relaţia pe care o are cu noi. Noi în acest Guvern avem un deficit mare de încredere. Trebuie să demonstrăm că nu s-a epuizat rezervele în ceea ce ţine de credinţa în viitorul european al Republicii Moldova.

T.: Vă mulţumesc pentru interviu.

Text: Adrian Platon
Video şi foto: Andrei Boguş

Notă: Republicat din data de 24.08.2015