În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate portalului CURENTUL.md, Iurie Sereţchi, moldoveanul care candidează în Congresul SUA, a vorbit despre motivele pentru care a luat această decizie, ocupaţii, pasiuni, viaţa din Statele Unite, despre familia sa, dar şi despre planurile de viitor.

Curentul: Domnule Sereţchi, recent aţi întrat în gura presei de la Chişinău. Totuşi, lumea cunoaşte foarte puţine despre Dvs. Cine este de fapt Iurie Sereţchi? Ce ocupaţii, pasiuni aveţi?

I.S.: Nu sunt o persoană publică și, deși am mulți prieteni, cunoscuți artiști și interpreți, eu personal față de celebritate, sau pur și simplu faţă de faptul de a fi cunoscut, totdeauna am avut o atitudine atentă. Genial la acest subiect s-a exprimat Pasternak: „Позорно, ничего не знача, Быть притчей на устах у всех…”.

Cînd am anunțat  că voi candida în Congresul SUA, a devenit o necesitate să fiu o persoană cunoscută, celebră, pentru că alegătorii trebuie să știe pentru cine votează. Atenția din partea mass-media din Moldova m-a mirat plăcut, dar a fost ca o avalanșă. Chiar dacă cetățenii din Moldova nu pot vota pentru mine, dar simt susținerea lor și asta mă ajută enorm.

În biografia mea nu este nimic interesant. Am absolvit școala din Chișinău, în 1995 am venit cu familia în SUA. Am învățat, lucrat, am făcut afaceri la fel ca mulți alți oameni veniți SUA.

Cînd am văzut neajunsurile care există peste tot, mi-am dorit să schimb ceva, iar nebănuitele căi ale Domnului m-au aruncat în politică. Sincer vorbind mie nu-mi place cînd sînt numit politician. Politica este o profesie care mie personal nu-mi trezește un respect deosebit, de aceea eu sînt doar un om, care, în măsura posibilităților se străduie să îmbunătățească lumea. Visul meu, pentru care eu sunt gata să lupt, este să devin Guvernatorul Californiei. E o funcție departe de politică, căci ține mai mult de conducere și organizare, ceea ce este mult mai aproape de mine. Cît privește Congresul, tot este o șansă ca să fac ceva pentru a îmbunătăți lumea care ne înconjoară prin intermediul legilor.

Eu m-am născut în 1976 în Chișinău, în familia unor medici, tata fiind chirurg. Am doi frați, cu 15 și 16 ani mai mari ca mine. Îmi place să citesc, să merg la film, teatru, să ascult muzică. Nu suport nedreptatea, urăsc trădarea și lipsa de sinceritate. Cred în prietenie, devotament și dragoste.

În copilărie m-a șocat în sens pozitiv filmul Momi cu Bruce Lee. M-am îndrăgostit de artele marțiale și, deja în copilărie, în Chișinău, cu mare dedicație practicam karate, am obținut centura neagră.

Mulți ani am dedicat științei IT, în calitate de  programator și inginer software. Am lucrat la Walt Disney, Intel, dar și alte companii din domeniu. Îmi plac oamenii deschiși şi sinceri.

Acum trăiesc din veniturile mele obținute din afaceri cu tehnologii, investiții în construcții și imobile. Locurile iubite pe pămînt sunt  California și Valea Trandafirilor, așa cum o țin eu minte.

C.: Acum douăzeci de ani în urmă aţi emigrat în SUA. Care au fost motivele?

I.S.: Înțeleg că aveți o audiență extinsă, iar tinerii nu au  prins acele vremuri, chiar dacă nu a trecut atît de mult timp. Oamenii mai în virstă însă țin minte ce înseamnă începutul anilor 90. Mama mea, care mulți ani a lucrat medic la Spitalul Republican Sanitar Epidemiologic, umblînd prin toată țara, în lung și lat, a obținut în final o pensie de 5 dolari, dacă e să o raportăm în valută străină. După destrămarea URSS viața a devenit umilitoare, cel puțin pentru medici, savanți, ingineri, etc.

Nu-l voi uita niciodată pe un profesor de fizică, care lucra paznic de noapte la parcarea de lîngă casa mea, deoarece pentru lucrarea sa științifică și gradul de calificare nu primea nimic. Eu aveam 19 ani, nu m-am gîndit de ce plecăm, dar pe urmă am înțeles că am plecat din cauza sărăciei și a unei vieți umilitoare la care erau sortite statele noi create după destrămarea URSS. Nu este vina nimănui, așa au fost timpurile, și nu doar în Moldova.

A fost o perioadă istorică. Eu nu doream să plec, Chișinăul era pentru mine totul, foarte tare iubeam acest oraș, prietenii mei de aici. Dar pe mine nimeni nu m-a întrebat. În general, generația mea, care vine din fosta URSS, este o generație, într-un fel, de oameni pierduți.  În URSS nu era totul așa de bine, dar totul era simplu și clar (Școala, Studii, Lucru), iar cînd s-a destrămat a venit o perioadă nouă fără reguli și legi. Mulți din cei de vîrsta mea, oameni foarte deștepți, cu medalii de aur, învingători la olimpiade de științe, au ajuns să nu  mai trebuiască la nimeni și majoritatea din ei au început să  consume alcool sau au nimerit în anturajul unor persoane cu reputație proastă. Și-au încheiat viața rapid și în van.

Aceasta este o tragedie a timpului: Timpurile nu se aleg, în ele trăiesc și mor.

C.: Deţineţi şi acum cetăţenia Republicii Moldova? Cît de des vizitaţi ţara noastră?

Sînt cetățean al SUA, dar, din cîte cunosc se permite cetățenia dublă. Eu nu cunosc acum dacă dețin cetățenia R. Moldova. Nu știu dacă atunci cînd am primit cetățenia SUA automat am rămas fără cetățenia R. Moldova.  Cu siguranță voi afla ce prevede legislația și o voi redobîndi, ca să le am pe ambele. Așa cum vă spuneam, am plecat acum 19 ani, cînd aveam 19 ani și exact peste 19, anul trecut pentru prima dată am revenit acasă.

Foarte mulți jurnaliști, organizații mă invită să vin la Chișinău, iar mie catastrofal nu-mi ajunge timp. Mă gîndesc să vin, așa cum nu mă simt bine să refuz pămîntenii. Cu plăcere mă voi întîlni cu jurnaliștii. Nu exclud că deja în următoarea lună voi reveni în orașul meu iubit.

C.: Recent aţi anunţat că doriţi să candidaţi pentru funcţia de congresman în SUA. Ce v-a motivat să luaţi o asemenea decizie?

I.S.: Răspunsul la această întrebare nu este unul simplu, noi toţi iubim să criticăm puterea şi s-o învinuim de toate. Eu consider că dacă ceva nu îţi place, eşti obligat să nu arunci doar cuvinte, dar să acţionezi.

Sînt lucruri care mă nemulţumesc în America de astăzi, cum ar fi situaţia din şcoli, imigraţia ilegală, pierderea locurilor de muncă, nerecunoaşterea genocidului asupra poporului armean şi multe altele. Şi în loc să vorbesc despre asta, eu am decis să acţionez. Accedînd în Congres, eu sper să îmbunătăţesc ceea ce eu consider că nu este perfect acum.

C.: Aţi mai făcut anterior politică?

I.S.: Nu, eu anterior m-am ocupat de ştiinţă şi sport. Eram departe de politică. Eu cred că va fi corect să acordaţi atenţie faptului că eu separ politica externă şi diplomaţia – lucruri care necesită anumite abilităţi şi cunoştinţe într-un domeniu concret, de activitatea legislativă sau conducerea unei regiuni, unde sunt necesare alte abilităţi – destulă educaţie şi experienţă de viaţă.

Din această cauză, pentru mine funcţia spre care tind nu este tocmai politică, deşi acest punct de vedere poate fi dezbătut.

C.: Urmăriţi şi situaţia politică din Republica Moldova? Dacă aţi fi în ţara noastră, aţi candida la funcţia de deputat? Dacă da, cu ce partid? Dacă nu, de ce?

I.S.: Din păcate, noi aici nu auzim şi vedem multe despre Moldova. Eu pot să judec doar după povestirile prietenilor şi oamenilor apropiaţi care pînă în prezent locuiesc la Chişinău. Dacă trăiam în Moldova, posibil candidam la funcţia de preşedinte, dar nu de deputat. Am glumit, desigur, dar dacă serios, îmi este greu să răspund acum la această întrebare.

Pentru a oferi un răspuns serios şi cîntărit la această întrebare, ar trebui să trăiesc un anumit timp în Republica Moldova ca să înţeleg. Dacă totuşi ar fi trebuit să particip în alegeri în Moldova, eu aş fi preferat să merg în calitate de candidat independent, la fel cum voi face în America. Candidatul independent este un om cu responsabilitate personală şi cu propriile viziuni. Apartenenţa la un oarecare partid, aşa sau altfel, presupune o oarecare presiune şi acceptarea ideologiei acestui partid. Posibil dacă făceam cunoştinţă cu programele tuturor partidelor existente în Moldova, aş fi dorit să reprezint un partid sau altul, dar totuşi, ideea de a fi candidat independent îmi este mai aproape.

C.: În cazul în care ajungeţi congresman, care vor fi primele Dvs. acţiuni? Ce veţi face pentru compatrioţii Dvs? Dar pentru Republica Moldova?

I.S.: Eu am un program concret care vizează toţi locuitorii din regiune. Eu deja am enumerat principalele poziţii, cum ar fi: educaţia, locurile de muncă, emigrarea ilegală, genocidul şi altele.

Cît priveşte pe compatrioţii mei, eu foarte mult aş vrea să-i unesc şi probabil să creez o organizaţie care ar veni în ajutorul celor vor să emigreze, pentru că emigrarea este un pas deloc simplu – o limbă nouă, reguli noi, altă cultură, legi, etc. Eu ca emigrant înţeleg de ce ajutor au nevoie cei care vor să facă acest pas.

Eu îmi doresc ca relaţiile dintre state să devină mai apropiate şi mai strînse. Eu aş putea fi intermediar în acest proces, în sensul bun al acestui cuvînt. Asta ar putea aduce la business comun şi ar contribui la schimbul cultural.

C.: În opinia Dvs., ce șanse aveți să obțineți postul de congresman? Cine sunt concurenții Dvs.?

I.S.: Șanse desigur că, sunt, chiar dacă situația mea e mai complicată decât situația oricărui alt candidat. Faptul principal este că, nu sunt membru al niciunui partid și din start sunt lipsit de o susținere largă, și totodată, mai este vorba și de relația dintre SUA și Federația Rusă (toți imigranții din fosta URSS sunt asociați cu Rusia).

Cel mai important de menționat însă, e că refuz să primesc orice donații pentru campania electorală de la businessmenii mari. Cu toții înțelegem că, pentru tot se plătește și dacă cineva va plăti pentru campanie, eu, automat, voi fi dator. Eu prefer să nu fac înțelegeri de acest gen și nici să stabilesc un pact cu diavolul.

Indiferent de rezultat, eu mai degrabă voi fi fericit decât trist, pentru că nu e vorba doar de alegeri, ci de un experiment. Sunt primul candidat din istorie care a trecut de detectorul de minciuni și a demonstrat sinceritatea, lipsa de interes și pregătirea necesară pentru a da chiar și propria viață pentru ideile și alegătorii care mă vor susține.

Am demonstrat că, un om sincer și fără interese meschine, de asemenea, are dreptul să participe la alegeri, și sper că va fi un exemplu molipsitor. De asemenea, vreau să motivez alegătorii să ceară mai mult de la candidați, pentru că dacă eu am trecut de detectorul de minciuni, de ce nu ar putea trece și alți candidați. Și cel mai important, vreau să inspir prin exemplul meu cît mai mulți candidați independenți, care nu reprezintă nici un partid. Acest fapt trebuie să genereze un nivel ridicat de concurență și solicitări mai mari pentru candidații la posturi mari.

În ceea ce ține de șanse, avînd în vedere ineditul campaniei mele electorale, vom cunoaște mai multe după rezultatele alegerilor, este mai degrabă o competiție la sinceritate cu minciuna sau la bine cu rău. Dacă oamenii vor dori să fie amăgiți, atunci am șanse mult mai mici decît ceilalți.

Concurenții principali sînt tradiționali: reprezentanți ai Partidului Democrat și ai Partidului Republican. Deși ei nu sunt unicii participanți la alegeri, ei vor fi cel mai dificil de depășit.

C.: Povestiți-ne detalii din viața Dvs. în America. Vă gîndiți să reveniți în Moldova?

I.S.: Viața în America îmi convine pe deplin și nu văd motiv pentru care aș reveni în Moldova. Totuși, în SUA locuiesc de foarte multă vreme și m-am obișnuit aici.

Unicul motiv pentru care aș analiza revenirea în RM, ar fi dacă aș fi util acolo. Dacă aș înțelege că prin revenirea mea, aș putea schimba viața cetățenilor Moldovei sau a relațiilor dintre statele noastre, atunci aș face-o, mai degrabă din convingeri de misionar decît din convingeri personale. Deși, aș veni cu plăcere în ospeție, dacă mă invitați.

C.: Povestiţi-ne despre familia Dvs.? Cu ce se ocupă? Vă susţin în tot ceea ce vă propuneţi?

I.S.: După cum am menționat, mama și tata sînt medici. Din păcate, tata nu mai este printre noi, iar mama, Slavă Domnului, e sănătoasă și e bine. Cei doi frați ai mei, de asemenea, locuiesc în California și mai am o mătușă care încă locuiește la Chișinău și nu intenționează să plece de acolo, pentru că-i este bine și confortabil. Mai am un unchi și o mătușă – în Israel. Cît pe ce să uit de verișorii mei, ambii locuiesc în Chișinău. Sper să îi revăd pe toți cînd vin în Chișinău.

Susținerea, în general, e una tacită și, acasă pe asemenea subiect nu discutăm, posibil că toți sunt în șoc de mișcările mele și se străduiesc să nu ridice întrebarea din nou. Poate că se tem să nu deoache, deși cred că, își fac și ei griji. În schimb, prietenii mei doar despre aceasta discută și mă susțin totalmente. Le mulțumesc tuturor și celor care sînt reținuți în declarații, dar și celor care nu-și ascund opiniile și emoțiile.

Autor: Adrian Platon

Notă: Republicat din data de 6 octombrie 2015