În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Vlad Plahotniuc, prim-vicepreşedintele Partidului Democrat (PD), a vorbit despre proteste şi viitorul actualei guvernări.

T: De ce aşa tîrziu aţi acceptat un interviu pe tema protestelor? A trecut deja mai bine de o săptămînă de cînd au început.

V.P.: Eu sper că noi nu vom discuta doar despre proteste, dvs. mi-aţi propus şi alte teme, cred că cel puţin la fel de importante.

Referitor la proteste: Eu mi-am expus punctul de vedere încă din primele zile ale protestului, faţă de principala revendicare a protestatarilor, mai bine zis faţă de scopul final enunţat de ei, alegerile anticipate. Nu vreau să repet ce am spus atunci, subiectul alegerilor anticipate este unul serios şi nu trebuie abordat ca instrument de şantaj sau ca modalitate prin care o grupare de interese vrea să pună mîna pe putere, iar aici nu mă refer la protestatari sau la toţi reprezentanţii Platformei DA, ci doar la cîţiva indivizi care au încercat, folosind anumite nemulţumiri ale oamenilor, să-şi creeze un partid şi să încerce să răstoarne guvernarea, ca să preia ei puterea. Nu văd o problemă că ei îşi fac partid, cred că e bine să apară partide noi, doar că ele trebuie create pe o platformă politică cinstită, nu prin exploatarea emoţiilor oamenilor şi prin manipulare. Nu este corect să duci oamenii în piaţă spunîndu-le în repetate rînduri că participă la manifestaţia unei mişcări civice, după care aceşti oameni află că au fost păcăliţi, că au participat mai mult la crearea unui partid politic. În opinia mea, cei din Platforma DA au făcut o mare greşeală că au anunţat crearea unui partid politic, întrucît şi-au schimbat singuri sensul protestului, dar asta ne pune şi pe noi în situaţia de a discuta cu ei ca politicieni deja, ca reprezentanţi ai unui grup de iniţiativă pentru crearea unui partid politic, ca viitori concurenţi electorali, lucru destul de diferit de modul în care abordezi discuţia cu societatea civilă. Ei îşi pierd legitimitatea de reprezentanţi ai societăţii civile şi devin iniţiatorii unui proiect politic, intrat în lupta pentru voturi, iar cetăţenii, la rîndul lor, vor alege în ce măsură îşi doresc să fie reprezentaţi de noul partid creat sau îşi vor căuta alţi reprezentanţi în societatea civilă. Au creat o confuzie, atît protestatarilor, cît şi guvernanţilor.

T: Dar dincolo de interesele unora care stau în spatele protestului, cetăţenii chiar au probleme reale, care trebuie rezolvate. Inclusiv trebuie lămurită problema miliardului furat de la BEM.

V.P.: De acord, tocmai de aceea trebuie făcută o distincţie clară între revendicările unei grupări dubioase de interese şi revendicările cetăţenilor. Cînd spun „grupare dubioasă de interese” mă refer la cîteva persoane din Platforma DA, nu la toţi reprezentanţii şi nu la protestatarii de bună credinţă. Există nemulţumiri reale în societate în legătura cu modul în care funcţionează unele instituţii publice, inclusiv în legătură cu modul în care s-a putut produce acest jaf la Banca de Economii. Unii au senzaţia că totul se va lămuri printr-o simplă demisie a unui şef de instituţie. E o naivitate, o necunoaştere a modului în care funcţionează instituţiile în Moldova. Noi avem probleme reale de sistem, trebuie să reformăm instituţiile de la temelie, nu să schimbăm un şef cu altul, asta nu e suficient. Putem să-i schimbăm mîine pe toţi. Şi ce facem mai departe? I-am mai schimbat de cîteva ori în aceşti ani, la multe instituţii. Eu admit că noi am eşuat în planul ambiţios de reformare, asta nu înseamnă că trebuie să stăm să ne văicărim şi să abandonăm, ci să o luăm de la capăt, să vedem ce nu a mers şi ce e de făcut mai departe.

T: Care sînt motivele pentru care guvernarea pro-europeană a eşuat în implementarea reformelor?

V.P.: Cred că sînt mai multe, începînd cu crizele politice permanente în care ne-am aflat, războaie politice, alegeri peste alegeri, dar a existat şi o incapacitate a noastră de a urma un plan coerent. Adevărul e că nu e atît de simplu să fii liber, trebuie să ştii cum să activezi într-o societate democratică, ori noi toţi provenim dintr-un trecut puţin altfel şi trebuie să învăţăm anumite lucruri din mers despre democraţie. Viteza cu care învăţăm ar trebui însă să fie mai mare. În Moldova mereu a fost o problemă să activezi în alianţe politice, cred că abia după ce am făcut anumite greşeli am început să învăţăm să lucrăm mai bine în acest format politic, iar diferenţele dintre prima alianţă şi cea de acum sînt evidente la capitolul conlucrare.

T: Poate ar trebui să plecați şi să vină alţii, dacă vă mişcaţi aşa de greu, nu?

V.P.: De acord, alternanţa la putere e firească într-o democraţie. Şi cine să vină?

T: Nu ştiu, să decidă poporul.

V.P.: Faceţi un inventar al partidelor parlamentare şi un simplu calcul, avem un tablou foarte clar. Sigur, alternativa este să vină stînga la putere, dacă ne luăm după ceea ce avem acum în Parlament. Dar este stînga actuală reprezentantă a intereselor reale ale oamenilor, în special a aspiraţiilor pro-europene? Dar dacă oamenii vor vrea să vină stînga şi aceste partide vor primi votul lor majoritar, nu avem decît să-l respectăm şi să-i lăsăm să conducă ţara.

T: Asta nu e şantaj?

V.P.: Nu, haideţi să o luăm mai simplu. Mult timp s-a speculat că Plahotniuc este al ruşilor, că este împotriva Europei şi multe alte speculaţii. Din 2009 pînă în 2015, au trecut 6 ani în care unii au tot aşteptat să se confirme fricile lor legate de intenţia mea de a scoate Moldova de pe calea europeană. Vă amintiţi ce campanii de presă au fost, precum că eu voi bloca semnarea Acordului de Asociere, că voi face alianţă cu partidele de stînga, cam la fiecare scrutin electoral a fost aceeaşi temă. Azi avem semnat Acord de Asociere cu UE, avem vize liberalizate, nu am abandonat calea europeană, am găsit soluţia să alegem preşedintele şi să ieşim din lunga criză politică, spun asta nu pentru a-mi atribui merite, ci ca să arăt cît de ridicole s-au dovedit campaniile de manipulare ale unora care, atenţie, azi sînt şi în spatele protestului. Am rămas consecvent credinţei mele că Moldova trebuie să meargă mai departe pe calea europeană, care este cea mai rapidă soluţie de modernizare. Eu şi acum am avertizat că alegerile anticipate sînt extrem de riscante pentru Moldova, dar am spus foarte clar că nu mă opun, dacă majoritatea cetăţenilor vrea anticipate, facem anticipate, eu le voi susţine. Cei care însă îi manipulează pe oameni să ceară anticipatele cu orice preţ, trebuie să se pregătească să-şi asume şi riscurile. Pentru că nu poţi să declanşezi anticipate la cîteva luni după ce au avut deja două scrutine, fără să-ţi asumi responsabilitatea pentru consecinţe. Iar asta nu e un şantaj, nimeni nu poate spune cu exactitate ce va ieşi în rezultatul acestor alegeri anticipate, dar există scenarii care pot fi intuite foarte uşor, iar semnalul pe care eu am vrut să-l dau este tocmai acesta, că scenariile respective pot avea o finalitate care să nu fie cea mai bună alternativă la actuala guvernare. Am văzut cum ei au început să se bîlbîie, ba cer ca înainte de alegeri să fie demişi mai mulţi şefi de instituţii care au atribuţii în organizarea alegerilor, ba vor anticipate organizate de ei, se vede că s-au încurcat tocmai în solicitarea lor de bază.

Iar asta pentru că înţeleg că problema nu stă în şeful CEC, ci în situaţia reală de pe scena politică. Ei încearcă să iasă din această încurcătură cu tot felul de explicaţii neclare. Cînd am spus că eu sînt de acord cu alegerile anticipate, eu mi-am expus o opinie pe care o susţin şi acum, am precizat însă foarte clar şi contextul în care ele ar avea loc, pentru că e corect ca oamenii să ştie şi să decidă în cunoştinţă de cauză, nu manipulaţi, iar după vot, să se întrebe de ce a ieşit altceva decît li s-a spus.

T: Înţeleg că anticipatele nu sînt o soluţie pentru Moldova acum, dar nişte schimbări trebuie să apară, instituţiile trebuie depolitizate, trebuie luptat în mod real cu corupţia.

V.P.: Schimbări trebuie să apară, dar consistente. Eu nu văd o problemă să schimbăm anumiţi şefi de instituţii dacă ei nu îşi fac datoria, dar cred că noi trebuie să avem planuri mult mai consistente pentru fiecare instituţie în parte, care să vizeze o reformă profundă a lor, nu doar înlocuirea unui şef cu alt şef, asta nu e suficient. Dacă există un eşec la unele instituţii, este eşecul nostru, al partidelor care au fost la guvernare, inclusiv înainte de 2009, nu a şefilor de instituţii doar. În cazul ăsta, noi toţi trebuie să plecăm întîi. Sistemul învechit pe care îl avem poate înghiţi rapid orice şef şi nu am rezolvat nimic doar cu demiteri. Dacă vă uitaţi şi la modul în care au fost reformate instituţiile de drept din România o să vedeţi că a fost o abordare sistemică. Îmi spuneau colegii de acolo că la ei tot s-a încercat întîi cu schimbări multiple de şefi, dar nu a funcţionat pînă ce nu s-a venit cu o schimbare profundă de sistem, cu oameni noi. Au fost aduşi tineri, care nu erau contaminaţi de sistemul învechit.

T: Se poate face asta şi în Moldova?

V.P.: Dacă este voinţă politică, se poate, dar trebuie să mergem cu o abordare largă, nu un partid să vrea schimbări doar la instituţiile unde nu are oameni, iar alt partid la fel şi aşa mai departe. Trebuie să pornim o reformă generală, nu una selectivă, altfel vom intra în blocaj şi războaie politice doar. Şi cred că trebuie încetat cu abordările populiste, unii vorbesc de demiterea şefului BNM în public, dar în acelaşi timp discută cu FMI care le spune să nu facă schimbări pripite acum la BNM, dar asta ei n-o mai spun public. Din ce ştiu, FMI ar putea accepta solicitarea preşedintelui Parlamentului de a evalua activitatea conducerii BNM, ceea ce cred că este foarte important. O astfel de evaluare ne-ar ajuta să luăm decizia corectă legată de BNM şi să avem argumente legale pentru modul în care acţionăm. La fel, curînd vom avea şi o evaluare din exterior legată de activitatea CNA, de modul în care a investigat inclusiv situaţia de la BEM şi vom putea trage concluzii şi în privinţa acestei instituţii. Nu este exclusă nici o variantă în acest moment. Vom opera modificările necesare acolo unde va fi necesar, dar nu prin decizii politice subiective, ci în baza unor evaluări independente. Urmează să vedem cum vom face evaluări şi la alte instituţii importante, inclusiv din subordinea Guvernului, unde avem instituţii importante de control, cu impact direct asupra mediului de afaceri şi veniturilor cetăţenilor. Important este ca aceste evaluări să se facă rapid şi să putem lua deciziile care se impun, avînd la bază nu doar ceea ce presupunem că se întîmplă la instituţiile respective, ci realitatea, să operăm modificări acolo unde sînt problemele reale.

T: Cu care din revendicările protestatarilor sînteţi de acord şi cu care nu?

V.P.: Sînt de acord cu tot ceea ce ţine de reformarea instituţiilor, chiar şi cu varianta unor demisii, după ce facem evaluările necesare şi găsim modalităţile prin care să nu ne limităm doar la demiteri de şefi de instituţii, ci să demarăm la modul concret reforme. Să demiţi nişte şefi de instituţii doar ca să linişteşti protestatarii e foarte simplu, dar ar fi o păcăleală, iar peste cîteva luni am ajunge iar să-i demitem pe cei puşi în loc.

Consider inoportună solicitarea alegerilor anticipate, riscantă şi iresponsabilă pentru acest moment, dar o susţin dacă vom avea semnalul clar că aceasta e dorinţa majorităţii cetăţenilor şi nu a unui grup de interese, pentru că aşa e democratic.

Nu susţin solicitarea privind demisia preşedintelui Timofti, ea nu are logică, cu atît mai mult cu cît mai sînt cîteva luni pînă la expirarea mandatului, iar noi acum trebuie să găsim soluţii pentru a alege un nou şef al statului, nu pentru a intra într-o nouă criză politică profundă, aşa cum le-ar conveni unor aventurieri. Preşedintele Timofti a jucat un rol important în finalizarea acelei lungi crize politice cu care ne-am confruntat, şi-a dus mandatul în mod corect şi echilibrat.

Susţin în general alegerea şefului direct de către popor, dar cred că pînă în primăvară nu este timp fizic să organizăm referendum şi apoi alegeri, care să respecte toate condiţiile electorale. Rămîne însă o temă la care trebuie să revenim, dar mai întîi avem de rezolvat o situaţie destul de presantă, mai avem doar cîteva luni în care să găsim soluţia pentru a alege preşedintele şi a nu intra într-o nouă criză politică.

Nu susţin solicitarea ca Guvernul să demisioneze. Dimpotrivă, el trebuie întărit şi sprijinit să poată lucra. Cît nu am avut Guvern, s-a spus că ţinem ţara în criză, cînd am făcut Guvernul ni se cere să-l demitem. E o abordare periculoasă, cu atît mai mult cu cît cei care cer asta o fac pentru a pune mîna pe instituţii, dorinţă pe care nici măcar nu o mai ascund.

Pe de altă parte eu cred că protestul pune presiune pe guvernare şi pe noi, clasa politică, iar asta e un lucru bun, atîta vreme cît e un protest sincer şi nu e capturat de grupări de interese. De aceea, oamenilor trebuie să li se ofere cadrul să protesteze, să o poată face liber, fără piedici din partea instituţiilor şi fără ca grupările de interese să deturneze sensul real al protestului.

T: Şi ce fel de protest avem acum?

V.P.: Un mix. Sînt oameni care protestează sincer, care probabil au aşteptări de schimbări de acasă şi nu trebuie neglijaţi. Sînt însă şi cîţiva indivizi dubioşi care se folosesc de oameni şi de nemulţumirile lor pentru a-şi îndeplini războaiele stupide, pentru a-şi face un nou partid, pentru a crea o criză în Moldova, pentru că asta e singura lor posibilitate de a se menţine în centrul atenţiei şi de a nu dispărea definitiv, după ce au eşuat cu alte proiecte politice atît de cunoscute. Sînt nişte indivizi care vorbesc despre oligarhi, corupţie, hoţii, dar ei au în spate bani murdari, oligarhi şi oameni care şi-au făcut banii tocmai prin hoţii şi corupţie, inclusiv furturi din BEM. Sînt nişte speculanţi, care folosesc în mod cinic problemele din ţara noastră.

Dincolo de ceea ce fac aceşti indivizi, există însă oameni care au motive reale să-şi exprime nemulţumirea şi pe ei trebuie să ne concentrăm, cu ei trebuie să comunicăm, sînt o parte din cei care au votat partidele de la guvernare.

Vreau însă să fie foarte clar, cei la care m-am referit mai sus că folosesc necazurile oamenilor sînt un grup minor de persoane, iar calificările mele se referă strict la acest grup de interese, nu la oamenii care îşi exprimă prin protest nemulţumiri reale.

T: Acest protest este susţinut şi de reprezentanţi ai societăţii civile, nu doar de acest grup de interese.

V.P.: Aşa este, de asta şi spun că trebuie să i se acorde atenţia cuvenită protestului. Dar cu riscul de a fi criticat, ca şi în politică, în societatea civilă intră şi oameni care nu au nici o treabă cu reprezentarea intereselor oamenilor, sînt indivizi care profită de credibilitatea şi forţa societăţii civile pentru a-şi rezolva interesele, unii dintre ei au bani şi le este destul de uşor să deturneze sensul unui demers pornit cinstit de unii reprezentanţi ai societăţii civile. Dar aş remarca totuşi că societatea civilă din Moldova e unită şi are o voce puternică, iar într-o perioadă nu foarte îndepărtată sînt sigur că îşi va perfecţiona mecanismele prin care să se protejeze de oportunişti. În politică, de asemenea există această problemă, la un nivel mult mai mare însă şi cu efecte destul de grave. Noi încă nu am găsit o modalitate de reformare a clasei politice şi, cu mici excepţii, am senzaţia că nici nu tare a fost căutată.

T: Ce se va întîmpla mai departe cu Moldova?

V.P.: Trebuie să finalizăm cît mai rapid negocierile cu FMI, să lămurim în mod credibil ce s-a întîmplat la BEM, să venim cu soluţii de recuperare a banilor şi pedepsire a vinovaţilor, în acelaşi timp trebuie de intrat într-un proces accelerat de reformare a instituţiilor, dar pentru asta trebuie să avem un plan general comun de acţiune Guvern-Parlament, pentru implementarea căruia să cerem şi sprijinul partenerilor de dezvoltare. Pentru asta e nevoie însă să sprijinim Guvernul şi celelalte instituţii ale statului, nu să le dărîmăm fără cap, fără un plan de reconstruire a lor.

Sau poate unii au interesul doar să le dărîme, să le vulnerabilizeze şi să le facă inofensive. Asta e altă temă, care chiar dacă nu se discută public, nu e de neglijat.

T: Ce şanse avem să aflăm ce s-a întîmplat la BEM?

V.P.: Eu cred că foarte mari, dacă instituţiile sînt lăsate să lucreze şi beneficiază de asistenţa unor profesionişti din exterior.

T: Peste cît timp o să daţi următorul interviu?

V.P.: Chiar dacă poate o spuneţi în glumă, eu o să vă răspund foarte serios. Nu mă dau prea tare în vînt după interviuri, nu-mi place să vorbesc doar pentru că unii vor să-mi spun părerea. Accept interviuri atunci cînd am ceva de spus. Politician-vedetă din mine nu faceţi, sînt suficienţi doritori să stea în lumina reflectoarelor, căci ei au plăcerea asta, eu nu o am. Înţeleg că asta e unul din defectele mele în politică, faptul că nu comunic mai des şi îi las pe alţii să mă murdărească. Dar cred că asta se întîmplă şi pentru că eu nu neapărat am un obiectiv să arăt bine în public: nu caut recunoaştere în baza unor simple declaraţii politicianiste, eu vreau să-mi fie recunoscute meritele atunci cînd fac acţiuni care să justifice această recunoaştere, dar nici la asta nu ţin foarte mult. Nu e un obiectiv să primesc aprecieri, am alte mecanisme interioare foarte bune de mobilizare.

T: De ce aţi demisionat din Parlament? A rămas un mister.

V.P.: Pentru că ştiu că uneori trebuie să faci paşi înapoi sau în lateral, în funcţie de necesităţi, în funcţie de noi priorităţi sau de alte planuri pe care le ai.

T: Aţi putea să plecaţi din politică în viitorul apropiat?

V.P.: Oricînd. Eu sînt gata să iau decizii rapide atunci cînd nu-mi mai văd rostul într-o activitate, am avantajul că nu mă leg de funcţii, imunităţi sau alte privilegii. Deciziile le iau în baza unor evaluări temeinice, nu în baza emoţiilor sau a campaniilor unora de denigrare a mea. Unii au cheltuit milioane în aceşti ani să mă denigreze pe mine şi PDM, puteau face ceva mai bun cu banii ăia, măcar să fi plătit impozite pe ei în Moldova şi tot era să fie un cîştig.

T: V-a sensibilizat acest protest, a sensibilizat guvernarea?

V.P.: Evident că a produs nişte efecte, în special unele mobilizatoare, oamenii ne-au dat cîteva semnale foarte clare pe care sîntem obligaţi să le luăm în serios. Mă refer la doleanţele reale şi justificate ale protestatarilor, nu la cele ale grupului care a încercat să deturneze sensul real al protestului.

T: Credeţi că prin acest interviu detensionaţi puţin protestul?

V.P.: Nu, ar fi prea simplu ca un politician să rezolve aşa problemele. Nu mi-am propus asta. Cred că nemulţumirea oamenilor va dispărea pe măsură ce se vor face paşi concreţi în rezolvarea problemelor pe care le ridică. Cu acest interviu cred că mai degrabă am dat muniţie păpuşarilor din spatele protestului, dar e un risc pe care mi-l asum şi va fi interesant de urmărit cum ei vor reflecta spusele mele. Le-am dat de lucru.

T: Vă mulţumesc pentru interviu. La noi e mai simplu, vom publica tot ce aţi spus şi să decidă cititorii noştri cum evaluează ceea ce aţi spus.

Adrian Platon