În ultima perioadă, asistăm la o luptă acerbă între politicieni pentru diasporă. Nu este un secret că fiecare dintre aceștia își leagă anumite speranța de cetățenii aflați în afara țării în vederea alegerilor din 30 noiembrie. Și acest interes față de diasporă poate fi înțeles, căci, potrivit unor date neoficiale, în afara țării se află de la 700 mii pînă la 1 milion de cetățeni. Dacă luăm în calcul faptul că pentru cel mai influent partid din Moldova la precedentele alegeri au votat circa 700 mii de cetățeni, vedem că interesul politicienilor pentru diasporă este pe deplin justificat.

Dar nu acest interes mă deranjează pe mine personal și cred că nu doar pe mine. Mă deranjează atitudinea reală a politicienilor față de diasporă. Cineva glumea pe seama conducătorilor de maxi-taxi spunînd că, atunci cînd văd un pasager pe marginea drumului, ei spun: „Iată trei lei. Ia să-i iau!”. Așa și politicienii noștri tratează cetățenii din diasporă. Ei nu spun: „Am fost în Italia la o întîlnire de suflet cu o mie de cetățeni moldoveni, care mi-au spus că au problema asta și asta”. Știți cum raportează ei la partide: „M-am întîlnit în acest week-end în Italia cu o mie de alegători. Le-am făcut și un concert. Am înțeles că înaintea mea pe la ei au fost de la partidul X, dar oricum, garantez, că ei pentru noi vor vota”.

Nu există practic nici un partid cît de cît important în Moldova unde periodic să nu se facă raportări de acest gen și de fiecare dată despre diasporă se vorbește nu ca de cetățeni care trebuie ajutați să-și rezolve anumite probleme acolo unde se află sau să revină acasă pentru reîntregirea familiilor, ci ca despre alegători, votul cărora trebuie obținut cu orice preț. În timp ce unele partide merg și cerșesc votul diasporei în țările europene, altele – merg la Moscova. Unii deja și-au făcut calcule exacte cum diaspora îi poate aduce în Parlament sau îi poate ajuta să acceadă la guvernare. Calculele în acest sens sînt simple – 13-15 mii de voturi reprezintă un procent în alegeri. În Italia sînt orașe în care trăiesc pînă la 60 mii de cetățeni moldoveni cu drept de vot. Dacă faci o campanie bună în două astfel de orașe, poți miza să devii partid parlamentar. În Rusia, în genere, se spune că am avea circa 200 mii de cetățeni cu drept de vot, marea majoritate a cărora se află la Moscova sau în suburbii. Mergi de cîteva ori la Moscova și, dacă te mai ajută și reprezentanții autorităților de acolo în mobilizarea electoratului, treaba e ca și făcută.

În Moldova practic nu există partid cît de cît important care nu ar avea, dacă nu un întreg departament, atunci, cel puțin o persoană responsabilă de diasporă. Știți cum i se spune de obicei acestei persoane (eventual, șefului de Departament)? Mister (eventual Miss/Missis) Diaspora! Și nu pentru că ar fi cei mai frumoși din diasporă, ci pentru că pentru ei a devenit deja obișnuit să vorbească din numele diasporei, chiar dacă nici pe departe nu o reprezintă, iar despre problemele reale ale cetățenilor aflați peste hotare știu doar din auzite. Din cîte cunosc de la reprezentanții diferitor partide, respectivii responsabili deseori își încep cuvîntările de la diferite ședințe de partid cu cuvintele: „Eu, diaspora…”. Adică nu el și diaspora, ci el, cel care este de fapt diaspora…

Probabil, unii reprezentanți ai diasporei au auzit de aceasta și au hotărît să preia respectiva practică de la partide. Astfel, în ultimul timp au apărut și diverși activiști din rîndurile diasporei, care nu reprezintă nici măcar 0,000000000001% din aceasta, dar care nu se jenează să declare: „Noi, diaspora….”. Aceasta e în public, dar în particular nu e exclus că, de asemenea, folosesc expresia „Eu, diaspora…”.

Dat fiind această abordare, putem concluziona că, în ultima perioadă, asistăm la numeroase tentative de „privatizare” a diasporei. Și aceste tentative se întreprind atît de către unele partide, cît și de către anumiți reprezentanți ai diasporei. Mă rog, aceștia își pot încerca norocul, avînd interese destul de clare. Întrebarea mea este: Dar se va lăsa oare diaspora „privatizată”? Iar răspunsul la această întrebare îl vom afla în mai puțin de trei luni!

Dumitru Spătaru