În ultimul timp, despre preconizata vizită a misiunii Fondului Monetar Internaţional la Chişinău (FMI) se vorbeşte practic în fiecare zi – atît la nivel oficial, cît şi neoficial. Iar interesul sporit faţă de această vizită este explicabil, dacă e să luăm în calcul faptul că, pe zi ce trece, devine tot mai clar că Moldova nu va putea evita colapsul fără un nou memorandum cu această prestigioasă organizaţie internaţională. Dar, dincolo de intenţiile declarate ale Guvernului de a ajunge cît mai repede la un acord cu FMI, avem o situaţie reală, care nu inspiră prea mult optimism.

Astfel, se ştie că FMI colaborează doar cu statele în care este o stabilitate politică relativă şi există un minim de garanţii că Guvernul cu care se ajunge la un acord se va menţine în funcţie minimum cîţiva ani. Din acest punct de vedere Moldova nu pare un partener credibil pentru FMI. Aceasta pentru că încă nu se ştie cu ce se vor solda amplele proteste împotriva guvernării, căci liderii protestatarilor au declarat deschis că nu renunţă la revendicările lor şi că vor lupta în continuare pînă vor obţine dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate.

Tot aici ar fi de menţionat că, deocamdată, nu e clară nici situaţia legată de alegerea noului Preşedinte al Republicii Moldova. Teoretic, procedura de alegere a şefului statului poate fi deja declanşată, însă Parlamentul (majoritatea parlamentară) nu se grăbeşte să facă acest lucru, deoarece nu exclude că ar putea folosi alegerea noului Preşedinte ca pe o monedă de schimb în dialogul cu protestatarii. Speakerul Andrian Candu a declarat deja că guvernarea este gata să accepte propunerea opoziţiei de organizare a unui referendum în problema alegerii directe a Preşedintelui ţării, iar ulterior chiar să organizeze aceste alegeri. Iar din punctul de vedere al FMI aceasta ar însemna extinderea perioadei de incertitudine politică cu încă cîteva luni.

Nu este mai optimistă situaţia nici dacă e privită prin prisma acţiunilor guvernării de anticipare a vizitei FMI. Dacă în 2009, cînd situaţia era în mare parte comparabilă cu cea de acum şi cînd au avut loc negocieri privind un nou Memorandum cu FMI, guvernarea a dat dovadă de o abordare mult mai complexă, mai profesionistă, acum acest lucru nu se vede. Atunci, primul pas făcut de guvernare a fost elaborarea, în comun cu partenerii de dezvoltare, a unui program de stabilizare şi relansare economică. Acel program a stat ulterior la baza negocierilor cu FMI, care s-au desfăşurat într-un tempou accelerat şi care s-au soldat cu încheierea unui acord în valoare de aproape 600 milioane dolari SUA. Acei bani de fapt au salvat Republica Moldova de colaps în 2009-2010. Acum guvernarea parcă încearcă să trimită nişte semnale către FMI (prin proiectul politicii bugetar-fiscale pentru anul curent, dar şi prin unele acţiuni la iniţiativa Premierului Filip, care au drept scop impulsionarea activităţilor economice), dar aceste semnale sînt extrem de slabe şi care nici pe departe nu vorbesc de o abordare complexă. De aceea, forţa lor de convingere pentru FMI este aproape egală cu zero.

În context ar fi de menţionat că guvernarea nu se prea grăbeşte nici cu numirea în funcţie a noii conduceri a Băncii Naţionale, care trebuie să fie unul din principalii parteneri de dialog cu FMI. În toamna anului trecut, misiunea FMI şi-a anulat vizita în Republica Moldova anume din cauza demisiei guvernatorului şi prim-viceguvernatorului BNM.

Examinînd perspectivele ajungerii la o nouă înţelegere între FMI şi Republica Moldova nu putem trece cu vederea şi unii factori de natură subiectivă, cum ar fi atitudinea uşor iresponsabilă a factorilor de decizie din RM faţă de această prestigioasă organizaţie internaţională. Spre exemplu, în ultimii ani s-a creat impresia că factori de decizie din cadrul guvernării intenţionat au sabotat colaborarea cu FMI. Cît fac numai demisiile demonstrative al Premierului Gaburici şi ale conducerii BNM chiar în ajunul vizitelor misiunilor FMI, care de fapt au şi blocat orice posibilitate de reluare a dialogului cu această prestigioasă organizaţie internaţională. Neoficial, se vorbeşte că venirea FMI la acea etapă în Moldova nu prea era pe placul unor factori de decizie guvernamentali, deoarece aceasta contravenea intereselor lor la acel moment. Cei de la FMI nu sînt naivi şi înţeleg perfect astfel de momente, iar aceasta nu are cum să nu-şi spună cuvîntul şi asupra viitoarelor negocieri dintre RM şi această organizaţie internaţională.

Concluzionînd cele spuse, putem menţiona că, probabil, o nouă misiune a FMI va veni la Chişinău în timpul apropiat, aşa cum declară autorităţile. Însă, este prea puţin probabil că vor fi demarate negocieri în adevăratul sens al cuvîntului sau că se va ajunge la o înţelegere cu această organizaţie internaţională în timpul apropiat. Va fi, mai degrabă, o vizită de curtoazie sau, în cel mai bun caz, o vizită în cadrul căreia se va tatona terenul pentru a vedea cît de posibilă este o colaborare a FMI cu RM după ce Moldova îşi va rezolva problemele cu care se confruntă la moment şi, în primul rînd, cele ce ţin de asigurarea stabilităţii politice.

Dumitru Spătaru