În ultimele luni toți vorbesc despre tendința unor state ex-sovietice de a se apropia de Uniunea Europeană, semnînd acorduri de asociere, dar și despre nedorința Rusiei de a permite acest lucru, în acest sens acționîndu-se prompt, inclusiv fiind admise și ingerințe în treburile interne ale statelor respective sau destabilizări ale situației de proporții. De asemenea, se vorbește mult despre intenția Rusiei de a reface Uniunea Sovietică sub forme mai moderne, gen Uniunea Euroasiatică sau Uniunea Vamală. În context, unii fac apel la rațiunea conducătorilor de la Moscova, alții – la factorii de decizie occidentali, a treia categorie – la necesitatea de consolidare a forțelor democratice și pro-europene din spațiul ex-sovietic în scopul asigurării unei rezistențe pe măsură Rusiei etc. Dar, nu se știe de ce s-a uitat cu desăvîrșire de un instrument regional care există de mai mulți ani și care ar putea fi extrem de util în situația în care s-a ajuns acum în regiunea din care face parte și Republica Moldova. Este vorba despre organizația cunoscută sub denumirea GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan și Moldova), care a ajuns să figureze mai mult pe hîrtie, la modul practic nemanifestîndu-se deloc.

Dar, pentru a discuta despre ce ar putea face această organizație, trebuie mai întîi să revenim în trecut și să prezentăm un scurt istoric al GUAM. Potrivit site-ului Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, crearea forumului consultativ GUAM din 4 state (Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan şi Republica Moldova) a avut loc la 10 octombrie 1997 la Strasbourg, în timpul Summit-ului Consiliului Europei, unde a fost adoptat Comunicatul Comun al întrevederii celor patru Preşedinţi. În acest document Preşedinţii au remarcat necesitatea dezvoltării cooperării cvadrilaterale pentru întărirea stabilităţii şi securităţii în Europa, bazîndu-se pe următoarele principii: respectarea suveranităţii; integritatea teritorială; inviolabilitatea hotarelor statului; democraţiei; supremaţiei legii şi respectării drepturilor omului. Instituţionalizarea Organizaţiei a avut loc la Summit-ul de la Kiev, 23 mai 2006 – Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică – GUAM (ODDE – GUAM), căpătînd statut de organizaţie internaţională. La 1 iunie 2007, prin instituirea Secretariatului GUAM de la Kiev, a intrat în funcţie Secretarul General al Secretariatului ODDE – GUAM, dl Valeri CHECHELASHVILI, precum şi Coordonatorii de Programe (1 septembrie 2007). În perioada 18-19 iunie 2007, la Baku (Azerbaidjan), a avut loc al doilea Summit ODDE – GUAM, precedat de reuniunea GUAM – Polonia, reuniunea Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe GUAM, reuniunea GUAM – SUA, GUAM – Japonia, reuniunile sectoriale în trei blocuri (economic, al organelor de drept şi umanitar) la nivel înalt, precum şi reuniunea Consiliului Coordonatorilor Naţionali. În cadrul Summit-ului, a avut loc reuniunea Consiliului Şefilor de Stat. Următorul Summit ODDE – GUAM, a avut loc la 1 iulie 2008, la Batumi (Georgia), precedat de reuniunea Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe GUAM şi reuniunile sectoriale similare precedentului Summit. Parlamentul Republicii Moldova a ratificat la 29 martie 2012: Statutul Organizaţiei pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică – GUAM; Acordul privind privilegiile şi imunităţile GUAM; Convenţia statelor membre ale GUUAM privind acordarea ajutorului reciproc în probleme consulare. În context, ar mai fi de menționat că Preşedinţia GUAM este exercitată după principiul rotaţiei, de obicei anual – de la summit la summit. În anul 2011, RM a deţinut Preşedinţia în Exerciţiu a GUAM.

Cele relatate mai sus arată că GUAM există, are o istorie, dar și unele activități curente, numai că, nu se știe din ce cauză, această organizație evită să se implice și să ia atitudine față de evenimentele ce au loc în Ucraina sau față de unele tendințe care se manifestă în cazul Republicii Moldova. Închipuiți-vă ce impact ar avea o eventuală declarație sau apel al GUAM către Rusia, prin care aceasta ar fi chemată să înapoieze Ucrainei peninsula Crimeea, să înceteze să găsească scuze acțiunilor separatiștilor din unele regiuni ucrainene, să nu ia în considerație diverse semnături colectate în Transnistria și transmise Moscovei, să nu transmită mesaje de încurajare unor lideri regionali din Moldova ca aceștia să fie nevoiți să-și mai revadă unele acțiuni etc.! Impactul ar fi unul nebun, iar opinia publică internațională va fi dominată de ideea că minimum patru state din spațiul ex-sovietic au făcut front comun și se opun acțiunilor abuzive ale Rusiei, încercînd să-și apere cuceririle din ultimele mai bine de două decenii. Și Rusia ar fi mult mai atentă în acțiunile și declarațiile sale, deoarece ar ști că ceea ce face ea în Ucraina, Georgia sau Moldova va fi taxat nu doar de către unii lideri politici din țările respective, ci de o organizație internațională, care reprezintă interesele a patru state ex-sovietice.

În plus, GUAM ar putea oferi soluții și pentru organizarea regională în spațiul ex-sovietic. Astăzi, mai toți recunosc că CSI este un mecanism regional învechit și ineficient, deși prea puțini au curajul să-l abandoneze. Unii încearcă să-l înlocuiască cu Uniunea Vamală, alții – cu Uniunea Euroasiatică, dar cea mai bună formulă ar fi GUAM, chiar dacă această organizație ar fi ulterior reformată ca urmare a noilor necesități ce vor apărea. Cel mai important lucru este că GUAM este prima organizație internațională apărută în spațiul ex-sovietic la inițiativa altor state, dar nu a Rusiei. Prin urmare, acesta nicidecum nu ar putea fi suspectată de faptul că e un nou instrument prin care Rusia ar încerca să-și mențină influența în spațiul ex-sovietic. Însăși Rusia ar putea adera la acest organism internațional, dacă cu adevărat își dorește menținerea unor bune relații de colaborare cu fostele republici unionale, dar ar fi obligată să respecte principiile clare care au stat la baza apariției GUAM, inclusiv suveranitatea și integritatea teritorială a statelor membre.

În plus, o astfel de organizație s-ar bucura de o încredere mai mare din partea altor organisme internaționale, care ar vedea în premieră un partener de dialog credibil, bine intenționat, cu valori, principii și scopuri clare. Astfel, GUAM ar putea deveni acel instrument eficient ce ar asigura legătura normală între Est și Vest și lipsa căruia acum se simte mai mult ca oricînd. Cu atît mai mult, că, spre deosebire de CSI, GUAM nu are cum să fie o frînă în procesul de integrare europeană a membrilor săi.

Desigur, oportunități pot fi mai multe, dar și cele descrise mai sus sînt suficiente pentru a ne convinge că GUAM este o organizație necesară, care trebuie doar reactivată, pusă să muncească în interesul țărilor ce au fondat-o. Dar aici deja decizia nu o luăm noi, jurnaliștii, ci conducătorii țărilor noastre. Să vedem ce va urma.

Dumitru Spătaru