Mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile, veterani de război şi oameni de cultură, care optează pentru alipirea Republicii Moldova la România, au anunţat, în această săptămînă, despre crearea  „Platformei NU”. Denumirea completă a acesteia a fost anunţată ca fiind „Numai Unire”. Autorii proiectului au declarat că noua structură va fi o alternativă Platformei „Demnitate şi Adevăr” (DA) şi că-şi vor uni eforturile „împotriva unei eventuale invazii ruseşti”.

Nu cred că face să ne îndoim de sinceritatea celor care au decis lansarea Platformei respective, deoarece majoritatea dintre ei sînt cunoscuţi ca promotori ai unionismului şi luptă pentru această cauză de ani de zile. Dar, dorind să facă un lucru bun, ei au comis o gravă greşeală, care în viitor ar putea fi fatală curentului unionist din Republica Moldova, aflat în ascensiune evidentă în ultimii ani.

În primul rînd, denumirea e greşită total. Orice începător în ale sociologiei şi politologiei poate să explice că, atunci cînd se lansează platforme de o importanţă atît de mare, în denumirile lor nu se folosesc negaţii, chiar dacă acestea sînt o abreviere a unor denumiri destul de sonore. Denumirile ce conţin negaţii resping din start oamenii, îi fac să asocieze platforma, curentul respectiv cu ceva negativ. Astfel, la nivel de percepţie, curentul unionist se poate transforma din unul pozitiv, şi care adună tot mai mulţi susţinători, în unul negativ, care va respinge potenţialii noi aderenţi.

În al doilea rînd, cei care au venit cu ideea creării Platformei NU, în loc să o „ridice” de asupra disputelor politice actuale, să o transforme într-o platformă unificatoare pentru cea mai mare parte a societăţii, o „aruncă” direct în vîltoarea evenimentelor politice, contrapunînd-o cu alte forţe, care, apropo, sînt destul de influente în societate. Iar aceasta nu poate decît să îngusteze spaţiul ei de manevră şi posibilităţile de extindere în continuare.

În al treilea rînd, o mare greşeală este şi faptul că Platforma NU se declară alternativă Platformei DA, care se zice că ar fi dezamăgit unioniştii. Dar Platforma DA niciodată nu s-a declarat unionistă, din contra a făcut tot posibilul pentru a se distanţa de unionişti, iar desele scandaluri ce au avut loc în ultimele luni sînt cea mai bună dovadă în acest sens. Dacă îşi doresc să devină o alternativă Platformei DA, cei din Platforma NU trebuie să-şi schimbe mesajul. Spre exemplu, să spună că Platforma DA a dezamăgit electoratul democratic, pro-european, numai nu pe cel unionist.

În al patrulea rînd, dacă-şi propune drept scop să fie „împotriva unei eventuale invazii ruseşti”, Platforma NU trebuie să-şi aleagă alţi oponenţi la nivel politic – „Partidul Nostru” sau Partidul Socialiştilor. Este adevărat că unii acuză Platforma DA că, prin alierea cu PN şi PSRM, ar fi făcut o mişcare convenabilă Moscovei, dar aceasta nicidecum nu înseamnă că această Platformă a devenit principalul exponent al intereselor Rusiei în Moldova.

În al cincilea rînd, toate mesajele transmise de iniţiatorii Platformei NU au lăsat mai degrabă impresia că ei sînt preocupaţi de anihilarea Platformei DA decît de unirea Republicii Moldova cu România sau de oprirea „unei eventuale invazii ruseşti”. Iar acest lucru se poate dovedi grav în perspectivă pentru curentul unionist din Moldova, deoarece poate apărea impresia că ideea unirii este doar un instrument de luptă politică, folosit în reglările reciproce de conturi între forţele politice de la Chişinău, nu un scop nobil, pentru care unii luptă deja de aproape trei decenii.

Dumitru Spătaru