O veche legendă spune că, în timpul unuia din numeroasele războaie prin care a trecut, Roma a fost salvată de gîşte. Anume aceste păsări au fost primele care au simţit atacul pregătit de barbarii ce asediaseră cetatea şi, făcînd gălăgie, i-au trezit pe romani care astfel au reuşit să respingă atacul. De atunci, ani de-a rîndul gîştele au fost considerate salvatoare ale Romei.

Nu în zădar mi-am amintit de această legendă, pentru că, la fel ca şi Roma în vechime, Moldova pare acum o cetate asediată. Desigur, nu la propriu, ci la figurat. Or, la moment ţara noastră e „asediată” de o mulţime de probleme – începînd de la situaţia de pe piaţa valutară, creşterea preţurilor la majoritatea mărfurilor, majorarea tarifelor la servicii, sporirea nivelului de sărăcie, creşterea şomajului şi migraţiei etc. Iar capac la toate pune starea de incertitudine politică prin care trecem de ceva timp.

Deci, cetatea Moldovei e „asediată”, „barbarii” zilelor noastre pun la cale tot noi şi noi atacuri, apărătorii (sau mai bine zis cei care ar trebui să fie apărători) dorm în linişte, iar gîştele, care ar trebui să-i trezească, tac. Cine sînt cei care trebuie să se producă pe post de apărători, dar şi cine sînt cei care ar trebui să aibă rolul de gîşte în societatea noastră, cred că vă daţi şi singuri seama. Iar în condiţiile în care primii dorm, iar cei din a doua categorie tac, Moldova nu are nici o şansă să se salveze. Ce păcat că au trecut timpurile cînd gîştele puteau salva o întreagă ţară!

Dumitru Spătaru