O istorie interesantă mi-a povestit o activistă din sectorul neguvernamental şi am decis să o reproduc în acest editorial în speranţa că nu doar vă va plăcea, ci şi vă va ajuta să faceţi anumite concluzii.

Cică, ONG-ul în care activează implementa un proiect, în cadrul căruia urma să fie demolat un WC vechi din curtea unei şcoli dintr-un sat din suburbii, care prezenta riscuri şi din punct de vedere al siguranţei copiilor, şi din punct de vedere al normelor sanitare. În locul acestuia, fusese deja amenajat un WC modern, care întrunea un minim de condiţii sanitare şi de securitate. Însă, pentru a închide proiectul, era necesar să fie demolat WC-ul vechi.

În ziua stabilită, oamenii ce trebuiau să demoleze WC-ul au venit înarmaţi cu uneltele necesare, dar mare le-a fost mirarea cînd la intrare, sub peretele WC-ului, au văzut un ghiocel. Muncitorii au vrut să-l rupă şi să-şi facă treaba, dar doi reprezentanţi ai ONG-ului respectiv s-au pus luntre şi puncte, spunîndu-le că mai bine aşteaptă cîteva zile cu demolarea decît să distrugă o floare atît de frumoasă şi gingaşă. Astfel, WC-ul a fost demolat cu cîteva zile mai tîrziu, iar după ce au terminat lucrul unul din muncitori a spus ceva de felul: „Nu înţeleg eu gingăşiile astea ale voastre. Pînă la urmă, ghiocelul oricum a pierit, iar din cauza lui şi copii au riscat, jucîndu-se pe aici prin apropiere şi făcîndu-şi treburile în WC, şi noi am stat cîteva zile în plus cu putoarea asta, care se simte mai ales primăvara”.

Povestindu-mi acest caz, activista din sectorul neguvernamental a rezumat: „Atunci mi-a părut că am luat o decizie corectă, amînînd demolarea WC-ului cu cîteva zile. Dar, dacă mă gîndesc mai bine, nu ştiu dacă a fost cea mai bună decizie. Aşa e şi cu politica noastră moldovenească – e ca un WC antisanitar, care prezintă o mulţime de pericole pentru societate. Dar, de fiecare dată cînd ne pornim să demolăm acest WC, apare cîte un ghiocel şi noi, uitîndu-ne cu gingăşie la el, decidem să amînăm demolarea. Iar între timp societatea continuă să se afle în pericol şi să se sufoce de putoarea care vine de la politică. Dacă eram oameni deştepţi, demult demolam acest WC vechi şi construiam altul nou”.

Nu i-am răspuns nimic. Dar, de fapt, ce-i puteam spune în această situaţie?

Dumitru Spătaru