Urmărind atent acțiunile politicienilor noștri, vreai nu vreai, ajungi la concluzia că sînt ca niște elefanți într-o prăvălie cu porțelan, care orice ar face, numaidecît strică ceva. Se înghesuie, se calcă în picioare, se rotesc, se împing, dar pînă la urmă din toată această vînzoleală a lor, pe care ei o numesc „luptă politică”, nimic nu rezultă – doar tacîmuri de porțelan sparte și aruncate peste tot.

Elefantul Voronin a spart tacîmul de porțelan pe care scria „nostalgia oamenilor după trecutul comunist”; Elefantul Filat a spart tacîmul pe care scria „speranța dreptei de a fi în sfîrșit majoritară și a decide soarta întregii țări”; Elefantul Ghimpu a spart tacîmul pe care era scris „unionismul are o șansă reală”; Elefantul Lupu a spart tacîmul pe care scria „un viitor prosper aici, în Republica Moldova”; Elefantul Leancă a spart tacîmul cu inscripția „politica se face pentru oameni, dar nu pentru funcții”; Elefantul Dodon a spart tacîmul pe care scria „oricîți prieteni am avea în afară, dar deciziile le luăm noi”; Elefantul Usatîi a spart tacîmul cu inscripția „politica se face pentru ceva, dar nu împotriva cuiva”; Elefantul Chirtoacă a spart tacîmul pe care scria „Chișinău – o capitală europeană modernă” etc.

Acestea sînt doar cîteva tacîmuri sparte, pe cioburile cărora, adunate la un loc, mai pot fi citite careva inscripții. Dar, judecînd după mormanele de cioburi din prăvălie, numărul tacîmurilor sparte, cioburile cărora nu pot fi adunate și, prin urmare, nu pot fi citite inscripțiile, este mult mai mare.

Și mai groaznic este însă faptul că pe tejghele se mai văd încă unele tacîmuri cu inscripții destul de clare, dar elefanții continuă să se rotească prin prăvălia cu porțelan, continuă să se împingă, să se înghesuie, să se calce în picioare și, nu este nici o îndoială, că în scurt timp toată prăvălia va fi făcută țăndări. Și dacă acest lucru se va întîmpla, elefanții vor pleca fiecare în jungla lui: unul la Moscova, altul – în Elveția, al treilea – în SUA etc.

…Iar oamenii stau și privesc prin geamurile transparente cum elefanții fac prăpăd în prăvălia cu porțelan. Și parcă ar intra să cumpere ceva, și parcă și-ar dori să salveze măcar un tacîm, dar frica de elefanți este prea mare…

Dumitru Spătaru