Recent președintele Timofti a făcut o declarație lipsită de orice urmă de coerență. Adevărat, nu e o noutate că, avem un președinte a cărui voce nu prea se aude, iar atunci când se aude e vocea care citește de pe foaie. Rare au fost cazurile când șeful statului a vorbit fără un text prestabilit. Totuși, de această dată e chiar grav… După mai bine de trei ani în politică, la conducerea unei țări, printre oameni și evenimente publice, să nu poți da un răspuns clar, adecvat?!

“Nu avem, știți… Nu știu ce nu avem, dar ar fi fost bine să fie”, a spus șeful statului, fiind întrebat de ce nu a declarat doliu național în urma tragediei din România.

Noi avem un președinte care există doar ca nume și care se exprimă prin comunicate, texte prestabilite. Un președinte care atunci când poporul are nevoie să-i audă vocea, trimite declarații scrise. Avem un președinte care nu iese cu un mesaj de unitate națională atunci când popoul are nevoie de încurajare. Chiar și în cele mai grele situații, oamenii au nevoie de o voce care să exprime încredere și speranță… Astăzi suntem în ziua când nu mai este nici o voce care ar exprima asta, iar președintele nu a știut să ocupe acest loc în cei peste 3 ani de mandate.

Avem un președinte care atunci când situația politică e din nou destabilizată nu iese din clădirea Președinției și chiar dacă “poartă discuții” cu liderii de fracțiuni sau de partide, discută, atât, mai multe nu am auzit și nici nu am văzut, neavând astfel, nici o influență. Avem un președinte care nu merge la emisiuni radio sau TV, care participînd o dată la o emisiune TV a stîrnit o mare curiozitate. O dată în cîțiva ani? Așa procedează un președinte? Așa de rare sunt aparițiile sale publice?

Da, e adevărat în martie 2012, Nicolae Timofti a fost soluția pentru criza politică de lungă durată care deja devenea record pentru Guiness Book. Și, da, am depășit o criză, a venit o oarecare stabilitate, dar nu de durată. Pentru că instabilitatea au produs-o alții de-a lungul timpului. Și imaginați-vă dacă am fi avut un președinte care cînd ar fi apărut o problemă i-ar fi adunat pe toți și le-ar fi spus: “Băieți, așa nu merge, apucați-vă de treabă!” și nu doar ar fi spus-o, dar chiar ar fi depus o oarecare presiune pe cei de la guvernare. Desigur că asta nu era soluția  pentru toate problemele, și totuși, uneori e nevoie de un îndemn… Imaginați-vă că am fi avut un președinte cu discurs coerent, liber exprimat, cu mesaje clare, un șef de stat cu apariții publice constante, pe care îl cunoaște fiecare cetățean al RM. După toate astea, cel puțin, eram noi oamenii uniți, dacă nu clasa politică…

Avem un președinte care în trei ani nu a învățat să fie președinte, care nu se simte comod înafara sediului instituției prezidențiale și care, deși poate vrea, nu are curaj să-și depășească actuala limită sau a amînat acest moment atît de mult, încît e prea târziu să o mai facă.

Avem un președinte numit de Parlament, un președinte cu atribuții limitate, un președinte comod pentru clasa politică. Cred că e timpul cînd chiar avem nevoie de schimbare, avem nevoie de un președinte ales direct de popor. Un președinte care, cel puțin, ar avea discurs politic și ar fi o imagine influentă în fața societății. Să vedem cu ce se va solda inițiativa semnată de PLDM și PSRM, privind modificarea Constituției privitor la alegerea directă a președintelui, dar și inițiativa Platformei DA de desfășurare a unui referendum pentru modificarea Constituției la același aspect, dar despre aceasta discutăm poate altă dată.

Avem un președinte care citește discursul de Anul Nou fără a exprima vreo emoție, fără a exprima bucuria sărbătorilor sau a ne face mîndri măcar o dată în an de președintele nostru, de țara noastră.

Nu avem, știți… nu avem un președinte care să fie vocea poporului, dar ar fi fost bine să fie!

Scris de Cristina Gurez