Anunțul președintelui României Klaus Iohannis, precum că a transmis Parlamentului la reexaminare Acordul de asistență financiară rambursabilă în valoare de până la 150 de milioane de euro pentru R. Moldova, a șocat opinia publică, căci, nimeni nu ar fi crezut că fratele de peste Prut, poate atît de rapid să-și retragă susținerea.

Klaus Iohannis menționează în cererea de examinare: “Luînd în considerare Declarația comună privind instituirea unui parteneriat strategic între România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, semnată la București la 27 aprilie 2010 și avînd în vedere contextul politic actual din Republica Moldova – survenit ulterior adoptării de către Parlamentul României a legii menționate – considerăm că promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului privind asistența financiară rambursabilă între România și Republica Moldova, semnat la Chișinău, la 7 octombrie 2015, nu este oportună câtă vreme nu există certitudinea continuării procesului de reforme și respectării angajamentelor pentru implementarea Acordului de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles, la 27 iunie 2014”.

Din cele expuse, înțelegem că asistența nu este oportună atîta timp cît Republica Moldova nu are un guvern pro-european funcțional care să își confirme angajamentul pentru acest parcurs. Or, atunci cînd Acordul a fost semnat, Republica Moldova avea un Guvern pro-european al AIE-3, condus de liberal-democratul Valeriu Streleț, care se declara angajat total în continuarea implementării Acordului de Asociere. De altfel, premierul AIE3 a avut numeroase întîlniri cu oficialii europeni și în țară și peste hotare, a lansat mesaje clare pro-europene, a avut loc și o ședință comună a guvernelor Republicii Moldova și României, transmițînd de fiecare dată dorința Republicii Moldova de a continua calea europeană.

Acordul a fost semnat atunci cînd toți partenerii externi și-au retras susținerea văzînd că RM nu mai merită suport din cauza clasei politice care așa și nu a demarat reforme consistente și s-a oprit doar la declarații plăcute auzului. România a fost cea care a oferit ajutor, după cum spuneau premierii de pe ambele maluri ale Prutului că, „fratele la nevoie se cunoaște”.  Totuși,  ceea ce a urmat i-a lăsat mască pe toți. Căci inițial a fost  demis Guvernul, iar apoi au votat Acordul privind asistența financiară oferită de România, subliniind necesitatea obținerii acestor bani. Cum să mai aprobi un Acord semnat de un premier deja demis, pe care tot colegii de alianță  l-au demis?

Din start se cunoaștea că, în condițiile în care Fondul Monetar Internațional, a refuzat să înceapă negocierile cu R. Moldova privind semnarea unui Acord, suportul financiar din partea României era imperios necesar. Toți cunosc că, de fapt, resursele financiare ale R. Moldova sunt extrem de limitate, iar riscul să nu mai poată fi onorate obligațiile statului sub formă de salarii, pensii, este foarte mare.  Anume ajutorul financiar care urma să vină de peste Prut în 2015, peste 60 milioane de euro, urma să acopere gaura financiară cu care se confruntă R. Moldova.

Mai mult, mesajul transmis de Klaus Iohannis este că, atîta timp cît autoritățile de la Chișinău jonglează cu cursul european al țării, România, care dintotdeauna a susținut țara noastră, nu va mai fi părtașă. Or, în decursul celor 6 ani de cînd la conducere se află forțele pro-europene, România, dar și Uniunea Europeană, unde tindem, au urmărit numeroase spectacole de prost gust date de liderii politici de la Chișinău.  De fapt, Președintele României a vrut și o spune tranșant: am obosit de jocurile din culise și de faptul că politicienii de la Chișinău se gîndesc tot mai puțin la țară și cetățeni și tot mai mult la ei și la interesele lor.

Și dacă România și-a permis să procedeze astfel cu R. Moldova, oare ce ne pregătesc autoritățile Uniunii Europene și cele din SUA? Să înțelegem că, dacă politicienii de la noi nu se vor schimba, fondurile externe vor fi total înghețate? Să nu uităm că, UE și SUA sunt cei mai mari donatori ai R. Moldova. Sau poate, riscăm să asistăm și la realizarea zvonurilor precum că, vom rămîne fără regimul liberalizat de vize?

Întrebarea care vine în context este: vor da dovadă liderii politici de la Chișinău de viziune, corectitudine și responsabilitate pentru a menține curusl european? Să vedem…, eu mi-am pierdut speranța.

Pasul lui Klaus Iohannis este un semnal clar că atîta timp cît nu este un guvern pro-european la Chișinău, nu e stabilitate politică și cît nu se văd acțiuni concrete în implementarea reformelor, banii de la București nu vor trece Prutul. Mai mult decît atît, președintele României îndeamnă la stabilitate pentru că un guvern pro-european nu e echivalent cu stabilitate, or, știm cum s-au schimbat guvernele în ultimii ani…

Cred că, acei politicieni care se joacă “de-a țara” și “de-a guvernele demise” mai au de azi un aspect la care să se gîndească, iar ce ține de momentul oportun pentru asistență financiară, cel mai probabil, nu va fi foarte curînd, nici chiar de va fi învestit un nou Guvern.

Cristina Gurez